”La Iași am plecat cu o zi înainte, cu două autocare: unul gol în spate și unul cu jucătorii în față. Am plecat cu o zi înainte pentru că ne-a fost frică să nu se întîmple ceva cu mașina și să nu ajungem la stadion. La momentul acela, din punct de vedere organizatoric eram foarte, foarte bine pregătiți. Era președinte nea Costică Alexa și clubul era foarte, foarte bine pus la punct cu tot ceea ce înseamnă pregătirea unui meci. Nu se punea problema să nu fim cu banii la zi. Am dormit la un hotel din Tîrgu Frumos, și nu la unul din Iași, în ideea să nu apară galeriile pe-acolo și să nu ne lase să dormim. Au fost ceva probleme la hotelul din Tîrgu Frumos unde a fost o distracție care a continuat în camere, dar le-am rezolvat ca și jucători, că eram cocoși la vremea aia. Înaintea partidei de la Iași eram pe un trend ascendent. Eram într-o creștere de formă și simțeam toți că putem învinge. Pe noi practic ne-a propulsat egalul de la Constanța. Dacă pierdeam la Constanța… Atunci lupta se ducea între 3-4 echipe. Era Brăila, era Constanța, eram noi, era Iașiul. Așadar, pe noi ne-a propulsat scorul de 2-2 înregistrat la Constanța. Apoi am jucat acasă și după la Iași. Eram într-o creștere de formă vizibilă și mergeam cu Iașiul într-o luptă umăr la umăr, locul I – locul II. Înaintea întîlnirii directe distanța dintre noi era de un punct. Se auzise că pleacă foarte multă lume de la Suceava la Iași, ceea ce s-a și întîmplat. Și noi, și ieșenii aveam echipament alb-albastru, iar cînd am ieșit la încălzire lumea nu știa care-i o echipă și care-i cealaltă. Distanța e mare de la tribună și pînă la tunelul pe unde ies jucătorii. În momentul cînd ne-am apropiat de gazon și s-a micșorat distanța față de tribune au sărit în sus sucevenii și ne-am dat seama cît de mulți sînt. Știam că vor fi mulți, însă nu că vor fi așa de mulți. A fost un atu în plus pentru noi. Fiind și pe un trend ascendent ne-am spus că nu avem nimic de pierdut. A început meciul cum a început și am avut ocazii și unii și alții. A venit golul ăla marcat de Cornel Sfrijan și după aia am prins încredere. Adversarii și-au dat seama că e greu să ajungă la poarta noastră. Aveam o echipă experimentată, care juca de mulți ani împreună. Aveam vreo 4-5 ani de cînd eram împreună. Doar un jucător sau doi au venit mai tîrziu. După meci nu au fost incidente. În schimb, în timpul partidei a fost un meleu și un mijlocaș central de la Iași adus de la Tîrgoviște l-a lovit cu pumnul pe colegul meu Butnaru și i-a scos doi dinți. Ne-a înrăit acel incident. Eu spun că ne-am făcut treaba la momentul ăla în Divizia A. Am făcut 28 de puncte, în condițiile în care la victorie se acordau două puncte, iar la egal primeai un punct. Dacă eram puțin mai atenți la niște meciuri, poate rămîneam în prima divizie. Și dacă rămîneam anul ăla, nu știu dacă mai retrogradam în anii următori”. Florin Cristescu, căpitanul CSM Suceava, despre meciul de la Iași, cu Poli, care a fost cîștigat cu 1-0 și care a dus pentru prima oară echipa suceveană în prima ligă de fotbal. Se întîmpla în 1987.
