„Nu am scris strigături. Eu am avut o copilărie frumoasă, privind retrospectiv în urmă cu 50 de ani aproape, la Vicovu de Jos. Aveam o bunică și îi spuneam mama bătrînă. Mama bătrînă era un tezaur inestimabil de strigături de nuntă. La vremea aceea țin minte că am și notat o sumedenie de strigături din acestea, cu <uiu, iu, pe dealu` gol, că mireasa n-are țol, și i-a tunde cîinele și a face mirele!>, plus alte chestiuni de genul ăsta, specifice tradiției de pe Remezău. Mama bătrînă m-a determinat să cred că strigăturile astea sînt făcute de altcineva și nu-s compoziție proprie, nu sînt cu nume de autor și cu drepturi de autor. Ele veneau din istorie. Mama bătrînă mi-a transmis așa cumva o reticență în a aborda și acest gen liric. Dacă am publicat ceva era o versificație, nu poezie. Poezie scriu alții. Eu am poezii cu rimă, nu cu vers alb. Eu sînt un clasic. Dar și strigăturile, trebuie să acceptăm că fără rimă nu pică bine la ritm, la ritmul jocului. Apoi, am avut un prieten foarte bun, Aurelian Ciornei, maestru coregraf, membru al Academiei de Arte Tradiționale, Dumnezeu să-l odihnească în pace! În 1973-74, domnia sa a fost coautor la o carte groasă, cum îi plăcea să zică, de folcloristică. A scris-o cu un alt folclorist, și după ce au prezentat dînșii toate tradițiile, toate jocurile, și inventaseră chiar și un fel de gamă a jocurilor tradiționale, la urmă au spus că în ultima vreme au apărut strigături noi. Aveam notat undeva, ca să rîd de nea Aurică Ciornei, <foaie verde de molid, să trăiești acest partid, că ni-i viața tuturor, ca o floare de bujor>. Adică, folclorul, în vremea aceea, în anii `70, era într-o continuă mișcare. Dacă era în anii `70 într-o continuă mișcare, de ce nu ar fi și acum?”. Neculai Roșca, redactorul șef al Suceava SmartPress, în contextul în care președintele Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, a lansat un CD cu strigături, creație proprie.
