”L-am cunoscut (pe Helmut Duckadam – n.r.) și cînd stai cu un om, în niște clipe faine, nu-l uiți niciodată, îți amintești perfect acele clipe, revin în amintirea ta cu bucurie, te lauzi cu întîlnirile de genul acesta. S-a întîmplat acum cinci ani de zile, în octombrie. Într-un octombrie în care eu îmi începusem un turneu din ăsta aniversar, 50 de ani de la debutul meu artistic la <Urzica>. Și am avut prima manifestare la Cluj, unde am fost onorat la vernisaj de prezența a două nume dragi mie: Cornel Udrea, care și el a plecat anul acesta, și Dorel Vișan. Au venit, erau clujeni, m-au onorat, ne-am întîlnit, ne-am bucurat. Eu, urmînd împreună cu Dorel Vișan să plec la Timișoara. La Timișoara se derula și eram invitat special cu expoziție personală, tocmai în acest program, proiect, 50 de ani de la debutul meu artistic. Aveam o expoziție organizată la Timișoara în concertul ăsta internațional al Salonului Internațional de Presă organizat de Ștefan Popa Popas. În acest frumos, eu știu, eveniment, erau invitați, printre alții, Helmut Duckadam și cu Ivan Patzaichin. Ne-am văzut ziariști, prieteni vechi, Mihai Tatulici, printre alții, Tudor Gheorghe, și ne-am văzut la expoziția de la Bastion, de la Timișoara. Am petrecut două zile împreună, foarte faine, acele seri, acele mese, dacă vrei, prietenești, în jurul căreia se dezbat probleme, se spun glume. Și îl vezi pe omul acela real, nu omul prezentat de faima lui. Păi, Duckadam venea, după acel fenomenal, eu știu, reflex ori 4, așa l-aș fi numit eu, reflex ori 4, cînd a apărat el la Sevilla. Era în 1986 și vreau să spun că poate puțină lume mai ține minte: era după Cernobîl. Era, cum să zic, zguduită Europa de emanațiile radioactive de la Cernobîl. Și poate și Duckadam. Poate și Duckadam a plecat așa devreme și din cauza, eu știu, a acțiunilor, a radiațiilor de la Cernobîl. I-a afectat în timp organismul, lui, care era un atlet perfect. Da, și l-am cunoscut, un om vesel, un om fain, era arădean, se simțea la el acasă în Timișoara, știi, era foarte bine. Și un om modest, un om tipul neamțului.
Imaginea lui Duckadam este lipită de imaginea lui Patzaichin. Erau, așa, știi, două blazoane strălucitoare acolo, modești, în banca lor, faini, bineînțeles că le-am făcut portretele. În colecția familiei lui Helmut Duckadam precis că se află și desenul meu pe care i l-am oferit atunci cu mare bucurie, cu mare drag, cu mare onoare pentru mine”. Caricaturistul Mihai-Pînzaru PIM. (Foto: sport.ro)
