Maestrul Mihai Pînzaru PIM, despre ”dorința de a cunoaște cît mai mult”, care l-a introdus în cercurile de caricaturiști, și despre prietenie – ”cel mai frumos cadou primit” de la viață și, totodată, ”motorul” care l-a ajutat să ajungă cu succes la vîrsta de 80 de ani (împliniți pe 16 ianuarie 2026. La mulți ani!):
”Plin de dorința de a cunoaște cît mai mult am intrat în cercurile de caricaturiști. Mulțumesc vieții! Am primit cadouri multe, prieteni mulți, adevărați. (…) În artă, în zona asta, drumul nu știi cum se va parcurge. Știm că trebuie să mergem. Dar este interesant. Prietenia aceasta ne stimulează și mergem mai departe. N-am avut poticneli, n-am avut stări din astea de îndoială – e mare lucru. Prieteniile astea cred că spulberă îndoielile. Și prieteniile acționează ca un motor, întotdeauna.
Eu sînt prieten cu Horațiu Mălăiele, de exemplu. Cu Ștefan Popa – Popas, Ion Dogar Marinescu, de la New York… În urma mea am deschis uși multora. Vreau să spun că, fără falsă modestie, n-a existat un caricaturist în Suceava care să nu vină către mine să-mi ceară ajutorul. Categoric că, așa cum e în viață, unii au zis că <Ce mare sînt eu!>. S-a născut din spuma mării… Au uitat că există oameni care mișcă macazul. Cum și mie mi-a mișcat cineva macazul – în cazul meu au fost redacția <Urzica> și redacția <Flacăra>. Maestrul Poch Albert, la Urzica… Păunescu, care m-a chemat și-am și lucrat la <Flacăra> doi ani de zile… Adică, eu am avut șansa de a lucra în medii din astea jurnalistice fundamentale pentru mișcarea caricaturii.
<Flacăra> avea rubrica RACUL, făcută de Ion Dobrea Marinescu, unul dintre cei mai inteligenți caricaturiști români, și cu rezultate excelente și în Statele Unite. Și, în general, am avut colegi de generație – Crăiță Mîndră Vasile, Ciosu, Constantin Pavel, mai tinerii Crihană, Costel Pătrășcanu, iată, oameni… Marian Avramescu… nume care acum se impun, normal, e firesc. Eu, dacă am 80 de ani, ei se îndreaptă spre 60 de ani.
La noi, BOA, de exemplu, Ovidiu Bortă, este un excepțional caricaturist român și de talie internațională. Și mă bucură, pentru că, un om care a procedat, așa cum am procedat și eu, și cum procedează orice artist cu seriozitate, a plecat cu seriozitate pe ceea ce face. El este un organizator excelent. Eu sînt alături de el, împreună cu Licurici. Iată, alt nume important. Licurici George. Mai este Papuc Constantin, mai este Olaș. Olaș, arhitectul Catedralei de la noi. Iar, un minunat caricaturist. Radu Bercea este un alt exemplu de artist minunat. Ne bucurăm, iată, că Suceava e reprezentată foarte bine, pentru că eu sînt legat de Bucovina, de Suceava, prin faptul că sînt urmașul mamei mele de la Stupca și al tatălui meu de la Lipnic, din Republica Moldova.
Sînt oameni care au avut ceva de spus. Categoric că sînt și oameni mai puțin dotați, dar cu ambiții mari. Dar, Doamne, așa este domeniul. Există și caracudă, există și șalăi, există și mari pești… În orice domeniu de artă stratificațiile se fac, cum să zic eu, firesc, se cunosc, dar nu se recunosc. Ele se cunosc, dar nu recunosc toți care sînt energiile. Că, pînă la urmă, ca în orice domeniu, există, ca în șah, eu întotdeauna dau exemplul șahului – toți sîntem în șah. Eu nu pot să-i spun unui tip care e începător, care cunoaște regulile șahului, care știe care sînt piesele, care sînt astea toate… Eu nu pot să-i spun nimănui că nu-i șahist. Dar îl întreb: <Ce categorie ai?> – aici e problema. Să nu uităm de șah niciodată, dragi artiști. Pentru că nu te poți compara tu, unul cu o experiență mare, cu încununare de premii, cu un tip care vine și se uită chiorîș la tine și îți zice: <Ce mai face ăsta? Mai trăiește? Nu s-a dus?>. Adică, sînt oameni care consideră că dacă dispar cei din jurul lor ei vor străluci. Nu, nu strălucești dacă n-ai avut de la bun început o anumită, cum zic eu, forță.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru talent, familie, care a știut să fie alături de mine, familia pe care mi-am făcut-o eu, copiii mei. Tot ce s-a întîmplat în viața mea s-a învârtit în jurul acestui talent al meu de grafician și, de ce să nu spun, de ceea ce se cheamă jurnalist. Pentru că am făcut mult jurnalism, am făcut și grafică mult, expoziții multe, m-am implicat în multe lucruri și sper că mă mai pot apleca, că nu am ce să mă plîng, nu umblu cu baston, fac foarte bine. Mînă sigură, încă minte minunată și ochi pătrunzători”.
