Pictezi și șofezi

Am vrut să dau la Facultatea de Arte Plastice, iar părinții m-au întrebat ce-mi trebuie mirosuri de ulei, de vopsele. Părinții mi-au zis să mă duc la Mecanică. Era perioada aceea, în anii `80, cînd Politehnica era la modă. Pictura a rămas o pasiune a vieții mele. Acum lucrez mai puțin cu penelul, dar cînd voi ieși la pensie, voi avea avea timp să-mi reanalizez talentul. Mai pictez și acum, însă nu ca înainte de a intra în politică. Programul îmi este foarte încărcat. Trebuie să ai timpul necesar și să fii bine mental și fizic. Pictura nu se face la repezeală, că mă duc la serviciu și vin la ora 19.00. Trebuie să fii deconectat de tot ceea ce înseamnă viața cotidiană dacă vrei într-adevăr să faci ceva mai reușit. Pictam peisaje și în perioada respectivă am făcut și mulți bani. Imediat după anii `90 le vindeam prin Polonia. Am făcut și eu un pic de comerț din ăsta. Am cîștigat bani, și din tablouri mi-am cumpărat prima mașină, în 1992”. Primarul municipiului Cîmpulung Moldovenesc, Mihăiță Negură.