La începutul acestui an, Via Transilvanica a fost inclusă de CNN Travel în topul destinațiilor turistice care nu trebuie ratate în 2025. Traseul este descris de jurnaliștii de la CNN Travel ca fiind ”un traseu de drumeții de 870 de mile (1.400 de kilometri) prin peisaje rurale și sate aparent înghețate în timp”. În 2024, revista TIME a plasat Via Transilvanica în clasamentul anului pentru cele mai spectaculoase 100 de destinații din lume. Întrebat la Radio Top de ce vorbesc străinii atît de mult despre acest proiect, Petru Ariciuc, administratorul site-ului dornaecoturim.ro, a spus:
”Da, într-adevăr, ne bulversează. De ce vorbesc străinii de un asemenea proiect? Pînă la urmă e o potecă, e un drum făcut prin România… Ne plimbăm prin toate, eu știu, prin 2.000 de ani de istorie, prin cele mai frumoase zone, pentru că așa le-au ales Alin Ușeriu și cu Tibi. Oare ce este așa de deosebit de toți românii ne laudă acest traseu? În primul rînd este cel mai frumos proiect de turism din România care s-a putut implementa. A fost aleasă denumirea de <Transilvanica> pentru că, deși pleacă din Bucovina (de la Putna mai exact – n.r.) și pînă la Drobeta Turnu Severin, 1.400 de kilometri, 107, parcă, UAT-uri, unități administrativ teritoriale sînt parcurse, traversate… acest traseu, în primul rînd, este o investiție privată 100%.
(În ce s-au investit banii?), în primul rînd, a costat foarte mult conceptul. Nu s-a plecat cu o potecă îngustă, cu niște stîlpi marcați din loc în loc, plantați și așa mai departe. Nu. Din kilometru în kilometru sînt niște borne, borne care, cu tot cu fundație, cîntăresc undeva la 500 de kilograme. Fiecare bornă are propria poveste. Fiecare bornă arată într-un anume fel. Marcajul s-a făcut astfel încît este imposibil să te rătăcești. Acest traseu este un traseu de plimbare, un traseu de regăsire. Nu este un traseu dificil. Este un traseu în care iei contact cu peisajul cultural al întregii Românii, pentru că parcurge, dacă vă uitați pe ghid… și denumirile… Țara de Sus, cu Bucovina, cu Terra Siculorum și așa mai departe. Apoi, sînt zone foarte, foarte pitorești. Acum, nu este un lucru chiar pozitiv – satele părăsite din zona Transilvaniei și în partea de Sud… dar prin acest efort, o parte din sate au început să capete iar viață. Case care au fost cumpărate, amenajate ca puncte gastronomice locale sau ca locuri de primire pentru oaspeți, condiții minime și decente și la prețuri mai mult decît rezonabile. Dar crește activitatea turistică de-a lungul acestui traseu. Nu este puțin lucru că străinii ne laudă. Acea reclamă care, pînă la urmă, aia ne-a și rămas cu <România, Grădina Carpaților>… și ea ne descrie foarte, foarte bine. Nu vreau să fiu părtinitor, dar chiar sîntem o grădină a Carpaților.
Traseul poate fi abordat din oricare parte, pe orice secțiune. Carnetul drumețului este disponibil în foarte multe locuri de pe traseu. Ghidul este profesionist întocmit și dacă urmăriți, așa, pe paginile de socializare cam unde au fost invitați frații Ușeriu, vă veți da seama că acest proiect, într-adevăr, ne putem mîndri cu el, putem ieși oriunde în lume ca o emblemă, ca și o carte de vizită. Adică, <uitați-vă, oameni buni, cam ce am putut să facem noi>.
Vin străinii și vor veni tot mai mulți străini pentru că sînt atrași de România și, pînă la urmă, România este una dintre cele mai sigure țări din Europa.
S-a ales această denumire pentru că brandul cu rezonanța cea mai puternică în lume este Transilvania. Și atunci Transilvanica a rămas.
Am început să fim credibili. Sînt mulți turiști străini care vin și privesc cu foarte mare bucurie modul în care noi ne-am dezvoltat, că, pînă la urmă, am fost și ajutați, și sprijiniți, dar modul în care socializăm, modul în care primim un străin în casă… pentru că tot ce se întîmplă pe Via Transilvanica… Și denumirea, <Drumul care unește>… Au fost turiști care s-au întâlnit din Cluj, Timișoara, Baia Mare și au parcurs împreună anumite porțiuni din traseu. Apoi, modul în care sînt primiți în casele de pe traseu, pentru că lumea și-a dat seama că își poate transforma locuința într-un punct gastronomic local. Adică, pot să oferi turistului o ciorbă, un felul doi, un mic dejun, înnoptează la un vecin, cumpără alimente de la alt vecin, ouă, zarzavat și așa mai departe… Ceea ce au făcut frații Ușeriu pe acest traseu este un standard, este un standard de calitate.
Apoi, acum doi ani de zile, pe Bucovina, pe zona Țara Dornelor, unde eu sînt părinte de traseu pe o anumită porțiune, s-a demarat proiectul <Safety and Quality>. Fiecare bornă din Țara Dornelor, cu intrare de la Mestecăniș și pînă dincolo de Poiana Stampei, unde e delimitarea zonei Țara Dornelor, fiecare bornă a fost sablată, vopsită, cu emblema logo Țara Dornelor, și fiecare bornă a fost numerotată, astfel încît turistul să știe <am ajuns la borna 101, 102, 103, 104> și așa mai departe.
Traseul acesta, cum a zis de fiecare dată Alin Ușeriu: <traseul ăsta nu este al meu, traseul este al vostru>, adică al oamenilor din zona respectivă, <trebuie să aveți grijă de el>. Și atunci au fost identificate asociații, persoane fizice, preoți, școli, Crucea Roșie, tot fel de structuri care au achiesat și au spus <uite, eu vreau să am grijă de traseu de la borna 20 pînă la borna 30>, adică, hai să zicem, așa, un 10 kilometri, și mă duc pe traseu, verific dacă stîlpii sînt în regulă, dacă plăcuțele sînt la locul lor, dacă marcajul nu a fost deteriorat, ce mai putem dezvolta pe traseu… adică acest traseu este în grija cuiva. Eu sînt părinte pe vreo 10 borne”.
