„Eu am stat în zona ultrașilor. Ultrașii, de regulă, sînt extrem de vocali. Nu am auzit nici un cuvînt de ocară la adresa Israelului, Doamne ferește. S-au scandat tot felul de lucruri, dar nimic la adresa Israelului. Chiar și după meci, pentru că era lume foarte multă în București, era vreme frumoasă, nimeni nu a avut ceva de reproșat pe zona antisemită. Mai degrabă, și-așa era și normal, au existat reproșuri la adresa echipei naționale a României, ceea ce-i cu totul altceva. Am văzut steagul Israelului pe motociclete, pe mașini, fluturînd în București, am văzut suporteri entuziasmați, a fost o atmosferă extraordinară. Pe de altă parte, meciul mi-a plăcut în prima repriză. A doua repriză nu am înțeles ce s-a întîmplat. S-au decuplat total de la atmosfera meciului jucătorii noștri. Eu cred că atunci cînd joci pentru echipa națională, cînd se cîntă imnul național pentru tine trebuie să dai tot ce poți”. Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, unul dintre zecile mii de spectatori care au asistat la partida de fotbal de pe ”Arena Națională” dintre România și Israel, scor 1-1, din preliminariile Campionatului European de Fotbal.
