Doctorul în arheologie Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, despre statuile și busturile care sînt și nu prea sînt în municipiul Suceava:
”Din păcate, eu am făcut un mic inventar al monumentelor din Suceava. Aici vorbim de busturi, vorbim de statui, vorbim de grupuri statuare și de suprafețe parietare de mozaicuri. Numeric, teoretic, sună bine. Practic, însă, orașul este foarte mare, toate sînt îngrămădite în zona Areni – Centru, George Enescu nu are nimic, din păcate, Obcini nu are nimic, Zamca are un monument al eroilor, dar nu ne referim la monumente, Zamca nu are nimic, Burdujeniul nu are nimic, are, tot așa, un monument al eroilor din Primul Război Mondial, la cinematograf, în față la Primărie. Iar noul Cartier al Tineretului nu are nimic. Pentru că, ne place sau nu, viziunea arhitecturală, pe de o parte, lasă de dorit, pe de altă parte, cu tot respectul, noi încă n-am înțeles că ceea ce rămîne în urma noastră este foarte important, reprezintă moștenire culturală și reprezintă, dacă vreți, ceea ce ne definește. Or, în acest moment, pe noi, cu tot respectul, nu ne definesc multe, multe lucruri.
Vorbim de Bucovina și, practic, îl avem pe Franz Cavaler de Loges, îl avem pe Iancu Flondor, îl avem pe Iacob Zadik, și avem <Bucovina înaripată>… Asta-i tot, patru lucrări legate de Bucovina. Atît.
Busturi
Bust Ciprian Porumbescu, care a fost dezvelit în 1933, este din bronz. Simion Florea Marian, 1935, din bronz. Apoi, avem la Tribunal Pașoptiștii: Costachi Negri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, 1973. La voievozi îi avem pe Petru Rareș, pe Petru I Mușat și pe Ștefan cel Mare, atît. Nu există un Lăpușneanu, de exemplu, nicăieri, nu există un Bogdan al III-lea nicăieri, nu există un Alexandru cel Bun nicăieri. Și asta numai gîndindu-ne la voievozi foarte mari. Îl mai avem pe Traian Chelaru la Biblioteca Municipală <I. G. Sbiera> acum, el a fost în fața intrării principale la Universitatea <Ștefan cel Mare>, a stat acolo din ’94 pînă în ’97, în ’97 a fost dat jos, a fost lăsat și uitat într-un subsol și reamplasat în 2007 la bibliotecă, între bibliotecă și CNIPT, mă rog, nici nu-l vezi, este micuț, în fine… Apoi îl avem, spuneam, pe Iancu Flondor, pe Franz Cavaler de Loges, pe Cuza, pe Iacob Zadik… acolo o înșiruire, cumva, anapoda – îl ai pe Iancu Flondor, după aia pe Cuza și după aia pe Zadik. Poate că ar fi trebuit măcar să fie Zadik lîngă Flondor, nu știu. Unu. În al doilea rînd, Alexandru Ioan Cuza este un domn foarte important pentru Unirea Principatelor Române. Bucovina nu era în Principatele Române atunci, asta-i istoria. Eu am tot militat pentru amplasarea bustului lui Cuza în Burdujeni. Burdujeniul era în Moldova. Și, repet, și cei din Burdujeni sînt tot cetățeni ai Sucevei, și plătesc la fel taxe și impozite ca și cei din centru. Dar, în sfîrșit, e altă discuție. Îl avem pe Dimitrie Loghin, este un bust, ultimul dezvelit în Suceava, în 2023, grație eforturilor fiicei (Viorelia Victoria Braicu – n.r.), Dumnezeu să o odihnească. Apoi avem bust Spiru Haret, care se află în Curtea Colegiului <Spiru Haret>, Ștefan cel Mare, un bust amplasat în fața Inspectoratul de Poliție și un bust Dimitrie Cantemir în fața Colegiului <Dimitrie Cantemir>. Mai există, de asemenea, un bust Nicolae Labiș în curtea Liceului Tehnologic <Petru Mușat>. (Mai este și bustul lui Mihai Eminescu de lîngă Biserica ”Sf. Nicolae” – n.r.).
Acum, uitîndu-ne la sculptori, Ion Cîrdei, un sculptor important, Gheorghe Bilan, vorbesc de perioada interbelică, un alt sculptor important, Kowalski, de asemenea, sculptor important, și revenim după aceea la perioade. Virgil Scripcaru, sculptor important.
Statui și grupuri statuare
Vladimir Florea, Statuia Ostașului Român, este în Cimitirul Pacea, o statuie turnată în praf de piatră, în 1967 a fost montată în Curtea Colegiului Național <Petru Rareș>, este din bronz și este acoperită de vegetație în mare parte. Nu știu, acolo ar trebui să fie făcut ceva… pentru că e păcat, chiar e frumoasă lucrarea. Statuia lui Petru Mușat făcută de Paul Vasilescu în ’76, din bronz. Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, despre asta n-avem ce să spunem, de pe platoul Cetății. Apoi, avem statuia <Bucuria Vieții> în fața clădirii Policlinicii Areni, e o lucrare mică, nebăgată în seamă. <Aruncătorul de ciocan>, Ion Jalea, în parcul Universității, fără ciocan, se poate pune ciocan… <Bucovina înaripată>, vorbim de statuia domnului Mircea Dăneasă, care e pusă în 2009, din păcate e din fibră de sticlă, ea, în vreo 10 ani, e gata. Mai avem <Mama și școlarul>, tot Ion Jalea, la Școala Nr. 3, foarte frumoasă, și, repet, e Ion Jalea. Avem statuia <Constructorul>, Petru Balogh, pusă în 1963 în curtea Colegiului <Samuil Isopescu>, fost Industrial Nr. 4. Nimeni nu o bagă în seamă. Avem <Pompierul> în fața ISU. În fața Bisericii Catolice avem statuia lui Ioan Paul al II-lea, care este din rășină sintetică. Deci, ușor, ușor, nu mai facem din bronz, nu mai facem din piatră, mergem pe materiale ușoare și materiale ușor de lucrat și ieftine, dar care n-au rezistență în timp. Pînă la urmă, sculptura înseamnă lemn, înseamnă piatră, fie că vorbim de calcar sau de marmură, și înseamnă bronz. În sfîrșit. Mai avem <Familia Brîncoveanu>, o lucrare montată în 1978 în Parcul Trandafirilor, lîngă centrul comercial Bucovina, luată de acolo, pur și simplu, a fost luată într-o noapte și mutată la Biserica Nașterea Maicii Domnului, Biserica Martirilor, mă rog. Acum, nu știu, probabil s-a făcut cu știrea Primăriei, mă gîndesc că există și ceva avize, autorizații, habar n-am.
Mozaicuri
Unul este pe clădirea Colegiului Național <Petru Rareș> – ’66, <Miorița> – ’67, vorbim de blocuri la rînd, <Nunta>, <Primăvara> și <Vînătoarea>. Deci, sînt patru în Areni concentrate. După care avem <Cîntarea Țării de Sus>, e vorba de Casa de Cultură, este un mozaic. Foarte interesant la acest mozaic este că s-a lucrat în colectiv, iar între cei patru realizatori îl avem pe Paul Gherasim. Paul Gherasim a fost un fel de guru al artelor. El a fost creatorul grupului <Prolog>, anul trecut s-au făcut 40 de ani de la înființarea grupului, cel mai rezistent grup plastic din Europa de Est. El există, practic, și astăzi, și a adunat nume destul de importante – vorbesc aici de Horea Paștina, vorbesc de Mihai Sârbulescu, vorbesc de Constantin Flondor, sigur, mai sînt și alții. De asemenea, în Palatul Administrativ este un mozaic destul de mare, cuprinde etajele I și II, făcut în 1971, și a mai existat un mozaic, se chema <Laudă omului și muncii>, care a fost distrus în 2007, cel de la IUPS. El a fost montat în 1983, mă rog, distrus. Noi atunci ne-am oferit să preluăm piesele și ulterior, cînd se va găsi o suprafață, să-l dăm. Nu a fost nimeni de acord.
Perioadele de dezvelire
Deci, 1933 un bust, ’35 un bust, ’63 un grup statuar. Între 1966-1967 aveam o statuie și trei mozaicuri. În 1971 un mozaic, cel de la Consiliu. 1973: trei busturi, un mozaic parietal. ’76-’78: un bust, patru statui, două grupuri statuare. ’83, un mozaic. ’92, un bust, 2007, un bust. 2009, o statuie. 2018, un bust. 2021-2023, cinci busturi. Deci, dacă ne uităm, perioade foarte bune au fost așa: 1966-1967, apoi, 1973, 1976-1978, 2021-2023.
Din păcate, una din probleme este că cele foarte valoroase sînt ascunse, iar cele mai puțin valoroase, firesc, sînt mai la stradă… discutabil ce înseamnă mai puțin valoroase, însă nu îți trebuie mult exercițiu să-ți dai seama că un picior e mai lung și unul e mai scurt.
(Așa, ca număr, nu e suficient și, mai ales distribuția lor, așa cum ați spus, este inegală). Păi, exceptîndu-le pe cele care se află în curtea unităților de învățămînt… mai este unul la interior, la Colegiul Național <Ștefan cel Mare>, un Ștefan cel Mare, n-avea rost să-l adaug. Practic, ele sînt concentrate în zona centrală a orașului. Cînd spun zona centrală, mă refer cu tot cu Areni și Școala Generală Nr. 3, zona asta. În Burdujeni, spuneam, nu este absolut nimic, în Obcini nu este absolut nimic, în George Enescu nu este absolut nimic, în Zamca nu este nimic. Spuneam de Cartierul Tineretului nu este absolut nimic și, repet, vrem, nu vrem, și aici trăiesc cetățeni care plătesc impozite și taxe”.
