„Polonezii au venit la Cacica la sfîrșit de secol XVIII. Au fost aduși ca specialiști de la cea mai mare salină din Europa de către autoritățile austriece, după ce în prealabil s-au făcut prospecțiuni. Au căutat să depisteze eventuale zăcăminte de sare, le-au găsit și au adus specialiștii. Au venit grupuri de mineri din Polonia și ușor-ușor, în jurul zăcămîntului de sare, care a început să fie exploatat, s-a dezvoltat și localitatea cu același nume, Cacica. În poloneză, Cacica înseamnă rață. Rațele trăiesc în zonele mlăștinoase și întotdeauna a existat o dilemă: ce să caute rațele într-o zonă în care apa este sărată? Există foarte multe studii în limba poloneză vizavi de evoluția Cacicăi, dar există și studii în limba română legate de zăcămintele de sare de-a lungul timpului. Una peste alta este o cifră impresionantă aceasta, de 230 de ani de la sosirea polonezilor în comună. Cacica a devenit un fel de Bucovină înaintea Bucovinei, pentru că au existat și comunități de ruteni, de confesiune greco-catolică. Biserica ruteană a fost înființată undeva prin 1860. Biserica romano-catolică din Cacica apare odată cu coloniștii, dar ea este inaugurată oficial undeva prin 1904, și decretată Basilica Minor în 2004 de către Preafericitul Părinte Ioan Paul al II-lea, originar din Wadovice, undeva lîngă Cracovia. A studiat în tinerețile sale la o universitate clandestină, pentru că asta era situația pe vremea războiului. M-a impresionat că în 2006 eram la o bursă în Cracovia, la Universitatea Jagiellonă, și cel care slujea la Biserica romano-catolică din Mariachi era un polonez din Bucovina noastră, din Poiana Micului. Stanislav Cuharec se numește el. M-a impresionat că a ajuns să oficieze acolo Sfînta Liturghie. M-am întîlnit cu un alt bucovinean, un polonez, la Biserica romano-catolică din Chișinău. Întorcîndu-mă la Cacica, spuneam că pe lîngă polonezi au venit rutenii, adică ucrainenii, românii și evreii. Întotdeauna, localitatea a fost însă mai bine reprezentată numeric de către polonezi. Apoi au urmat românii, ucrainenii, germanii. Să nu îi uităm așadar pe germani, nici pe evrei, foarte implicați în activitățile economice, de comerț, ș.a.m.d. Cacica este un simbol pentru polonimea din Bucovina. Este prima comunitate dacă o luăm cronologic. Cumva, această comunitate a apărut după evenimente extrem de dureroase în istoria polonimii, respectiv cele trei destrămări succesive ale statului polonez,din 1772, 1791 și 1793. Deci, cumva polonezii se raportează la aceste evenimente. Administrația habsburgică extrem de pragmatică și de atentă la potențialul economic al noii achiziții, Bucovina, a depus eforturi în sensul exploatării mai multor tipuri de resurse, a zăcămintelor de sare în contextul nostru. Au fost depistate zăcăminte de sare în mai multe zone ale Bucovinei. S-au făcut diverse prospecțiuni și cam peste tot polonezii au fost implicați, fiind recunoscuți ca specialiști. Din acest punct de vedere, Cacica este un pol, dar și un pol cultural și religios. Actuala Basilica Minor este extrem, extrem de reprezentativă. Este administrată de congregația marianelor. Copil fiind, aveam o mătușă care trăia în Cacica și mergeam în fiecare an pe 15 august acolo, în vremea lui Ceaușescu. Era foarte, foarte frumos. M-am uitat un pic prin arhive, și-n cele ale Securității, cum se raportau securiștii și regimul la uriașa explozie de trăire religioasă. Și-atunci am văzut că la un moment dat regimul a gîndit o sărbătoare laică, care să contrabalanseze cumva uriașa efuziune religioasă romano-catolică. La Cacica nu veneau cei strict din Cacica. Veneau din toate localitățile Bucovinei, din zona Iașiului, a Romanului…. Veneau și ierarhi din Polonia. Acum e la fel. Atunci au inventat Ziua Minerului, era bîlci și erau și altele. Ziua Minerului se organiza tot pe 15 august și mai diminua din conținutul religios al manifestărilor de la acea dată. Am fost impresionat dintotdeauna de sărbătoarea religioasă organizată la Cacica cu prilejul zilei de 15 august. Am amintiri foarte, foarte frumoase”. Profesorul doctor în istorie Daniel Hrenciuc, specialist în istoria Poloniei.
