”În afară de faptul că m-am însurat, dacă am făcut un lucru de care sînt extrem de mîndru și nu pot să-l uit e faptul că am repornit cercetășia în județul Suceava. Cercetașii au fost prezenți în România din 1911 și s-au organizat oficial în 1913. Atunci a fost înființată Organizația Națională Cercetașii României, sub patronajul Regelui. Au fost desființați în 1932 și au apărut Străjerii României. Odată cu venirea comuniștilor a dispărut cercetășia din România pentru că nu era conformă. Comuniștii au copiat mot-à-mot uniforma și toate alea, sub forma pionierilor, inclusiv paftaua, centura. La începutul lunii iunie 1990 s-a înființat la București Asociația Națională Cercetașii României. Prima filială din țară a fost la Sinaia, iar la Suceava am avut ocazia eu și cîțiva colegi, în septembrie 1991, să aflăm de cercetași la o conferință internațională. Eram ghid și regretatul Mircea Motrici m-a împins într-un mod extraordinar de frumos și de plăcut spre acel eveniment. Acolo am participat ca translator și am avut grijă de un sud-coreean care era însoțit de un român. M-a întrebat românul, care la vremea respectivă era președintele provizoriu al Asociației Naționale a Cercetașilor, dacă nu vreau să fac o filială aici. În 13 ianuarie 1992, oficial, cu patalama la mînă, am înființat o filială la Suceava, a treia din țară. Eram vreo 15 membri și organizam tabere pentru copii și tineret. Se mergea la campul de la Zamostea. Se mergea și la Voroneț, unde în 1994 am făcut primul camp internațional. Terenul de la Voroneț era proprietate personală a domnului Gheorghe Flutur și ne-a fost pus la dispoziție de acesta fără nici un ban. Gheorghe Flutur era șeful Ocolului Silvic Gura Humorului. Ca să ne dăm seama ce avem de făcut ne-au ajutat cercetașii britanici. Ei s-au stabilit la Zamostea prima dată, cu un program social. Au avut grijă de copiii de la orfelinatul din Siret și ne ajutau și pe noi, cercetașii suceveni. La tabăra cu caracter social de la Zamostea participa soția mea și ajuta, iar eu pe partea cu cercetași am fost la Cîmpulung Moldovenesc, la Bacău, la Botoșani, pentru a constitui centre locale. O prioritate era ca la Zamostea să-i ajutăm pe britanici să facă față situației. Am mers pe latura de cercetași cu învățarea modului de a acorda primul ajutor. În acest sens am fost sprijiniți de Corneliu Dediu, de la Crucea Roșie Suceava. Am făcut programul tradițional al cercetașilor, de supraviețuire. Adică, două zile doar cu minimul necesar. Am descoperit și un obuz din cel de-al II-lea Război Mondial. Țineam legătura cu autoritățile și ajutam comunitatea locală la spart lemne, la curățat… Ajutam și vîrstnicii”.
Florin Senciuc, fondatorul filialei Suceava a Asociației Naționale a Cercetașilor, pe 13 ianuarie 1992. (Foto: Pagina de Facebook Cercetașii României – Suceava)
