Directorul CSU Suceava, Iulian Andrei, a fost prezent, pe 2 februarie, în Unity Arena din Oslo, la finala Campionatului Mondial de handbal masculin 2025. În finală, Danemarca a trecut de Croația cu 32-26. În Norvegia, Iulian Andrei a mai asistat la finala mică dintre Franța și Portugalia, scor 35-34, dar și la semifinala dintre Danemarca și Portugalia, scor 40-27. Pentru directorul Clubului Sportiv Universitar din Suceava acesta a fost cel de-al treilea turneu final la care a fost prezent în ultimii trei ani, după Campionatul Mondial 2023 din Polonia și Suedia și Campionatul European 2024 din Germania.
”Pentru a ajunge în Norvegia luăm mașina de la Suceava la București, de acolo zburăm cu avionul, dar în perioada în care eu a trebuit să merg acolo n-am găsit zbor direct, am avut escală la Varșovia. Dar o escală scurtă, de o oră, deci nici n-am simțit. Am plecat la 5.40 din București, iar la 10 fără ceva eram în Oslo. S-a plecat chiar la timp, n-am avut întîrzieri. Am mers cu compania poloneză LOT.
E o țară scumpă Norvegia, e foarte frig, dar m-a impresionat, a fost foarte frumos. Și pentru mine a fost primă oară în Norvegia. M-a impresionat tot. Fiordurile, care erau chiar lîngă orașul Oslo… am făcut și o plimbare cu un vas cu velă, foarte frumos… A fost o zi pauză între semifinală care a fost pe 31 ianuarie și finala care a fost pe 2 februarie. Am avut o zi la dispoziție în care să vizitez tot orașul. Curat. Am văzut și turiști destui, am auzit în jurul meu și ceva români pe acolo – nu mă așteptam, sincer, dar am auzit și români. Bun, acum probabil și pentru că a fost finala asta de campionat mondial, acolo s-a jucat și o grupă, dar cu ocazia finalei am văzut mulți nemți, probabil că ei își cumpăraseră bilete crezînd că ajung în faza respectivă. Nemți, suedezi am văzut… Danezi, nu mai spun… era plin orașul și se distingeau… erau cu tricouri, cu căciulițe… foarte frumos, o atmosferă frumoasă. Prețurile mi s-au părut mari. Ca să dau un exemplu, am mîncat o pizza în prima zi, cînd am ajuns, și cred că am dat vreo 150 lei în banii noștri, 160. O pizza normală.
Sala din Oslo este o sală multifuncțională. Se puteau desfășura competiții de hockey, chiar și de fotbal, tenis… Am văzut ceva imagini, făceau reclamă pe cubul ăla imens de la mijlocul terenului și despre sala respectivă. Cu cîteva zile înainte de începerea meciurilor a fost transformată, în sensul că la mijlocul terenului, practic, i-au pus o altă tribună. Au mutat încă trei tribune, două peluze și o tribună mare, și din sala de 13.000, nu știu cît avea ea, cît are ea normal, au făcut-o de 14.000. Nu este o creștere semnificativă, dar au dus tribunele mai aproape de terenul de handbal. Acustica, senzație! Dar la chestia asta, probabil că, cel puțin nordicii, nemții, sînt foarte bine puși la punct. Noi stăm foarte prost la capitolul ăsta. La Oslo, acustica beton, ți se făcea pielea de găină cînd dădeau, eu știu, părțile alea de melodii din timpul time-out-ului sau din timpul jocului…
Publicul, mai numeros danez și partea frumoasă a fost că a jucat Croația în finală și atunci toți croații s-au mutat din Zagreb, unde au jucat pînă atunci meciurile din grupe. Au primit bilete și au făcut atmosferă grozavă, mai balcanică, ca să zic așa, față de danezi…
Nu știu cum s-a văzut la televizor, am urmărit și eu celelalte meciuri din grupe, dar nu se compară cu senzația cînd ești în sală… Nu-ți poți face o idee de ce se întîmplă într-o sală dintr-asta gigant. Ca să fac, așa, o paralelă, la Oslo erau cam 14.000 de spectatori, iar anul trecut am fost la Campionatul European din Germania. La Köln s-a ținut finala. Și au fost 22.000 de spectatori în Köln Arena. Iar acum trei ani de zile am fost la Stockholm, unde finala Campionatului Mondial s-a ținut pe un stadion și au fost 34.000 de spectatori. Deci, au fost alte senzații…
Cred că jucătorul care a impresionat toată lumea și care, de altfel, a ieșit MVP-ul turneului, este Mathias Gidsel. Dar și portarul Danemarcei, Emil Nielsen, care, din nou, a ieșit cel mai bun portar al turneului. Extraordinar portar. Vorbeam cu cineva și am zis că omul ăsta ar trebui să fie interzis, pentru că e prea bun. (Dacă te uiți la el, dacă îl vezi pe stradă, nu zici că e sportiv), merge și un pic aplecat, nu știu cum… E înalt, e impunător… la televizor se vede un pic mai grăsuț, dar e o persoană impunătoare. De regulă, toți sînt înalți. Puține excepții. La 1,85 m sînt scunzi.
De unde au răsărit Portugalia și Brazilia? Păi, Portugalia investește foarte mult în ceea ce înseamnă sectorul juvenil. Ei au rezultate foarte bune în ultimii ani. Știu că au jucat finale, semifinale, știu că la turneele astea finale au fost acolo mereu în ultimele faze – juniori, tineret. Și, atunci, normal că roadele se văd acum la seniori. Ei, majoritatea joacă în campionatul lor, mulți joacă pe la Sporting Lisabona, unii la FC Porto… și atunci probabil că se simt și mai bine. Dar e o echipă de viitor, de mare valoare, sînt foarte tineri, deci cîțiva ani de acum înainte… Brazilia, din cîte știu, cam toți jucătorii joacă afară – prin Franța, prin Spania. Deci, normal ca jucătorii respectivi să prindă experiență foarte mare. Era normal să se vadă pînă la urmă rezultatele. Acum, nu știu ce o să fie în anii următori. Poate au prins acum un vîrf de formă, dar jocul lor a fost impresionant oricum – au bătut Spania, au bătut și Norvegia, dacă nu mă înșel… Deci, n-au fost niște rezultate întâmplătoare și după aia, gata, s-au dezumflat. Nu știu ce campionate interne sau ei acolo, dar, oricum, majoritatea joacă afară – Barcelona, Dinamo, Franța, Montpellier.
Văzînd finala mare și finala mică, noi nu sîntem acolo… Părerea mea e că poate ne-am putea califica la un campionat din ăsta european sau mondial, dar nu știu dacă putem ieși din grupe… Îmi pare rău că zic asta, nu îmi face plăcere deloc, aș vrea să văd România la europene, mondiale, într-o fază superioară, dar noi ne rugăm acum să ne calificam, dup-aia…”.
