Scriu această rubrică în seara în care România și-a încheiat practic participarea la Campionatul Mondial de Handbal feminin, după ce a luat bătaie de la Ungaria într-un meci în care fetele noastre e clar că au intrat deja învinse.
Cu acest prilej, mi-am reamintit a nu știu cîta oară de nenumăratele competiții (sau doar meciuri) din acest sport în care, de zeci și zeci de ori, româncele porneau ca favorite, fie că se numeau Rîmnicu Vîlcea, CSM București sau chiar România, pentru ca la final să se lase cu lacrimi de durere, cu frustrări și, evident, cu demisii. La cîrma echipelor noastre s-au perindat fel de fel de antrenori, români și străini, bărbați și femei, singurul trofeu cîștigat de zeci de ani încoace fiind la nivel de club, Champions’ League, de către CSM București, în 2016, chiar la prima prezență a echipei la un ”final four”. Dacă are vreo importanță, atunci echipa a fost antrenată de un danez, Kim Rasmussen. Care, fără să fie un bleg ca Adrian Vasile ori vreo fiară ca Gheorghe Tadici, s-a făcut înțeles de jucătoare și ne-a adus tuturor o bucurie nesfîrșită, comparabilă cu cea adusă de Steaua în 1986 la fotbal.
Pentru a fi corect pînă la capat, trebuie să spun și că în 2005, deplasatul de Tadici a condus România pînă la medalia de argint la Campionatul Mondial (desfășurat în Rusia), ale noastre pierzînd finala în fața gazdelor, dar după ce bătuseră în semifinală… Ungaria! Iar pe atunci, la unguroaice juca fenomenala Gorbicz, un fel de Cristina Neagu, parcă chiar mai bună. E drept și că la noi existau Gogîrlă, Luca și extraordinara Elisei-Ardean.
Una peste alta: din 2016 încoace, pariorii pot miza liniștiți pe înfrîngerile echipelor românești. Cu oricît ar conduce în meciurile importante, poți fi sigur că în final pierd. Iar dacă e vorba de cîștigarea unei competiții, orice cotă ar avea ca favorite, nu ezitați: pariați pe oricare alta! Acum, au bătut Japonia și Croația, numai că de meciul cu Ungaria depindea accesul în sferturi. Conduse din start, au avut în acest meci de nenumărate ori șansa egalării: au tras în portar, în tribună, în bară, în orice, numai în poartă nu. Ele dau goluri numai cînd nu e nevoie!
