Cristos a înviat! Sînt subsemnatul, Cătălin Axinte, în principiu preot, dar în realitate, după cum chiar domniile voastre ați titrat (o-ho-ho!, chiar pe pagina 1 a ultimului număr al Jupânului, lucru care, de fapt, mă onorează, însă pentru a nu stîrni animozități, adică afurisenii!, la mai marii și mai înalții, și mai fericiții, și mai cum or fi șefii noștri din ierarhia popească, pardon, bisericească, o să mă declar, așa, la oha, nițel supărat pe dumneavoastră), doar ”preot ocazional”, de fapt onorific, după cum precizează comunicatul (tot onorific, zic eu, dar să nu mă pîrîți!) Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Înțeleg de aici că eu sînt acum, în relația cu prea înalții și semifericiții mei șefi (onorifici, nu!?), cam cum erau domnul și doamna Ceaușescu (Coana Leana, pour les connaisseurs), care primiseră onorific titlurile de doctori ai diverselor universități, cum zicea bancul ăla superb, ”Hoinaris Causa” și, respectiv, ”Hormonis Pauza”! E drept că am încercat reacția enoriașilor în Săptămîna Patimilor, ba chiar și înainte, și aceștia au fost fericiți să mă vadă slujind.
Însă, stau și mă întreb cum vor reacționa prea fericiții și relativ înalții mei șefi bisericești onorifici dacă, în calitate de Director al Centrului Cultural Bucovina, voi ajunge în postura de co-organizator al Festivalului de Rock (fiindcă în anii trecuți chiar așa s-au petrecut lucrurile) pe care îl prezintă chiar colegul dvs. Doru Popovici și unde știți că niște mai puțin fericiți (sau chiar nefericiți) colegi de-ai mei preoți au înțeles că prin șanțul Cetății nu bîntuie rock-ul, ci însuși ptiu! Satan, deghizat în rocker suedez, chitit să pîngărească sfintele ziduri aflate în sfînta reconstrucție ale eternului Ștefan cel Mare și Extrem de Sfînt!
Cătălin Axinte, preot ocazional, nu la bal, nici la spital
