„Subiectul <antibiotice> este unul care trebuie discutat îndelung. Este un subiect foarte fierbinte. Oamenii trebuie să înțeleagă exact despre ce este vorba. Am să încep cu cîteva fraze de istorie. În anul 1928, Alexander Fleming, un biolog scoțian și cercetător, a inventat penicilina dintr-o tulpină de mucegai. Acesta a fost un pas extraordinar, pentru că toate infecțiile, multe dintre ele, erau mortale, iar cînd a apărut acest antibiotic orice infecție se trata rapid, cu una-două doze. A fost ceva… o revoluție întreagă. Cine avea acces la penicilină era salvat. Pentru această descoperire Fleming a primit premiul Nobel, dar abia în 1945. El a fost pionierul, inițiatorul. Peste patru ani sărbătorim 100 de ani de la apariția penicilinei. Și ce s-a întîmplat într-o sută de ani cu acest medicament?! Nu mai are niciun efect! Faci penicilină și degeaba faci. Pentru că s-au obișnuit microbii cu penicilina.
(…) După penicilină, între timp, s-au descoperit și au intrat pe piață foarte multe antibiotice. Tratamentele au devenit din ce în ce mai intense, mai sofisticate, iar populația dacă are infecție crede că trebuie să i se administreze antibiotic. Dar nu, nu oricum. Antibioticele se dau numai cu rețetă de la medic. (…) Nu este bine (să se ia antibiotic fără recomandare medicală – n.r.), pentru că microbii, în general vorbind, se învață cu medicamentul, cu antibioticul care vrea să-i omoare. (…) Erau înainte antibiotice foarte eficiente – penicilină, streptomicină, tetraciclină, oxacilină, biseptol etc. Nu mai sînt… Dar se mai întîmplă un fenomen. Acum, după 20-25 de ani, la unele din antibiotice, sensibilitatea microbilor a revenit. Sînt iar sensibili, pentru că a trecut un timp, iar populațiile alea rezistente s-au diminuat, iar antibioticele, alea vechi, sînt iar eficiente”. Medicul chirurg Sorin Hîncu, președintele Colegiului Medicilor Suceava.
