O zeamă de cuvinte

Așa cum a promis, economistul Vasile Rîmbu s-a apucat de campanie electorală după ce a terminat de renovat sediul partidului. Camerele luminoase și mirosul proaspăt de var și de vopsea îl îndeamnă pe candidatul PSD la funcția de primar al Sucevei să scrie fel de fel de texte pe care le publică pe pagina sa de Facebook creată de curînd. Numai că o seamă de texte lasă impresia că acestea nu-i aparțin. Cine îl cunoaște cît de cît pe domnul Rîmbu, un om al cifrelor și al acțiunii, și mai puțin al vorbelor, nu poate crede că domnia sa este autorul unor scrieri de genul: ”Pentru mulți dintre noi vine o vreme cînd trebuie să ne retragem din viața copiilor noștri și o facem tiptil-tiptil pe ușa din spate, cumva, dar pe care nu o închidem de tot niciodată. Într-un fel cum doar un părinte știe, lipim fruntea de tocul ușii unde, cîndva, mîzgîleam cu creionul ce înălțime are și de-acolo îi încurajm (…)”; ”Iubesc extrem de mult animalele, și dacă ar trebui să spun repede <de ce> aproape că nici n-aș ști cum să răspund. Le iubesc fiindcă ele oferă totul fără să ceară nimic în schimb. (…)”. Oare cine-i scrie aceste minunății domnului Rîmbu? O fi vreun băiat timid la care nu se uită nici o fată și care, în lipsă de altceva, citește poezii și se visează poet? O fi vreo doamnă proaspăt divorțată care ca să nu se urce pe pereți acasă de singurătate vine la partid și între două cafele mai ”prepară” și astfel de texte? O fi vreun domn trecut de prima tinerețe care l-a păcălit pe domnul Rîmbu că în școala generală era cel mai bun din clasă la scris compuneri? Dacă nu vrea să stîrnească zîmbete atunci cînd îl vede lumea pe stradă, domnul Rîmbu ar trebui să renunțe la scriitorul/scriitoarea de minunății și să-și scrie textele singur. Sau să nu scrie nimic, pentru că nu-i obligatoriu. Chiar să nu știe domnul Rîmbu că lumea te miroase repede atunci vrei să pari ceea ce nu ești și că, astfel, ai numai de pierdut?