„Florin Colibaba s-a stins foarte tînăr. A fost un artist în adevăratul sens al cuvîntului. A făcut parte din elita simbolică a ținutului Bucovinei. Era nepotul marelui Colibaba, bunicul lor, pentru că erau doi veri, Marcel și cu Florin. Marcel a murit acum cîțiva ani, se pare că de o boală de inimă. Nu știu care a fost cauza plecării în aceste zile a lui Florin, dar regretele sînt pe măsură. Iată că s-a stins o dinastie, Dinastia Colibaba. Cred că au mai rămas doar acei discipoli ai lui Florin. El, la un moment dat, avea un atelier în muzeu, pe vremea cînd la muzeu era Traian Postolache și ne vedeam mai des. Știu că veneau copii din școli și el le făcea work-shop-uri, le făcea demonstrații de măiestrie, știa ca nimeni altul să mlădieze lutul. Avea el un har, avea el un magnetism al mîinilor, al pielii lui, care mîngîia lutul. A fost un om elegant și dispariția lui tragică mi-a comunicat-o Florin Bejenari, care și el este o stea a artei pure. Florin Colibaba încercase mai multe variante aici și la un moment dat a plecat în Germania. El participa la diverse tîrguri internaționale, dar trebuia să trăiască din ceva și trăia din arta lui. Și-atunci a găsit piața germană potrivită pentru a îmbina plăcutul cu utilul. Florin a fost un om distins, un om frumos, un om care emana bucurie. Prietenii se bucurau să-l reîntîlnească, oamenii care-l vedeau pentru prima dată îl apreciau, îi simțeau energia pozitivă. Acum a circulat o fotografie cu el modelînd un ulcior și dacă te uiți bine la poză seamănă cu Sean Connery. Seamănă foarte bine cu Sean Connery, mai ales în secvențe din filmul <Colina>. Florin era un tip elegant în discuție, un om care își iubea meseria, își iubea familia și știa că are un blazon pe care trebuie să-l facă să strălucească la orice moment. Ar mai fi avut mult timp să lucreze, să se bucure de viață…”. Artistul plastic Mihai Pînzaru-PIM.
