„Am fost o jumătate de an șefa Inspectoratului Școlar Județean Suceava și mi-a plăcut. Am învățat niște lecții și ca om, și ca profesor, dar mi-am pus pe masa inspectoratului și în slujba întregii comunități educaționale toată experiența mea. Eu nu m-am dus la Inspectoratul Școlar fără să am o experiență managerială și fără să fi dezvoltat niște competențe. În echipa managerială a Școlii nr. 1 din Suceava sînt din 2005: șapte ani am fost director adjunct și din 2012 sînt director. În calitate de șef al Inspectoratului Școlar am vrut să cunosc învățămîntul sucevean din locurile cele mai întunecoase pînă la cele mai strălucitoare și luminate. Dintotdeauna m-a deranjat faptul că învățămîntul se laudă cu cîțiva olimpici pe care-i trimite pe la toate concursurile. Nu sînt foarte mulți, îi putem număra pe degetele de la mîinile noastre și sînt neglijați ceilalți. Nu mă refer aici la învățămîntul sucevean, ci mă refer la învățămîntul pe care l-am slujit eu 40 de ani și nu are în grijă toți copiii țării ăsteia, pentru ca toți să aibă parte de șanse egale. Vorbim de șansele astea egale pe hîrtie unde totul arată minunat, în timp ce partea adevărată pornește de la Gulia-Dolhasca, Mironu-Valea Moldovei și din cătunul Țîmpoceni, de la Păltinoasa. Cînd am condus inspectoratul, eu m-am dus la Țîmpoceni la deschiderea anului școlar, pentru că și copiii ăia trebuie să simtă că sînt copii. Nu m-a surprins ce am văzut acolo, fiindcă nu sînt căzută din Lună. Însă, acolo era prea jos și am vrut să mă duc și cu reprezentantul Prefecturii de la acea vreme (n.r. – subprefectul Silvia Boliacu). Am vrut să mă duc și cu autoritatea, cu <cuțitul> în mînă, pentru a vedea ce putem face. Eu am criticat pentru ceea ce am găsit la Țîmpoceni toate guvernările, indiferent că erau cele care au fost conduse de formațiunea din care fac parte (n.r. – PSD) sau celelalte. Să stai 30 de ani după Revoluție și să găsesc patru grupe de grădiniță în patru locuințe de romi, să nu existente o grădiniță cînd tu știi că ai peste 100 de copii, pentru mine a fost dureros. În calitate oficială nu am fost decît atunci, dar știam cam ce se întîmplă. Atunci am vrut să văd exact cum stau lucrurile și m-a ajutat și presa să le punem puțin pe tapet. Măcar pentru acel an școlar s-a mai dat un var în plus, s-a mai dat o vopsea, s-a mai adus o masă și au mai primit copiii cîte ceva. Măcar pentru copiii ăia a însemnat ceva. Însă, se știe: cu o floare nu se face primăvară”. Gabriela Mihai, directoarea Școlii Gimnaziale 1 din Suceava.
