„Se schimbă tipul de societate. Noul tip de societate se pare că-i bazat pe <spionaj>: toată lumea spionează pe toată lumea. Sînt pline rețelele de socializare de filmulețe, de instantanee… Toată lumea își dă cu părerea. E drept, e libertate, dar îmi dau cu părerea dacă mă pricep. Și ajung la Umberto Eco. Apropo de rețelele de socializare, el spunea ceva de genul: trăim în epoca în care cîrciuma satului a ajuns să vorbească în piața publică. De fapt asta s-a întîmplat. Și înainte vreme, nefiind rețelele de socializare, nefiind internetul, lumea își dădea cu părerea. Era mulțumită sau nemulțumită, vorbea la cîrciuma din sat. Acuma, ăla de la cîrciumă scrie pe Facebook. Și uitați-vă la ce se întîmplă cu specialiștii. Aici este marea durere. Nu ne mai uităm la ce spune medicul despre boala X. Nu, mă uit la ce spune vedeta Y. Care vedeta Y este actriță, sau e cîntăreață, sau e influencer, sau e nu mai știu ce. Nu ne mai interesează ce spune inginerul de drumuri, că e oleacă mai complicat să faci drumul… Dacă vine influencerul și spune că se poate, înseamnă că se poate… Or, există o regulă generală și general valabilă în toate lumea și în toate timpurile. Ne place sau nu ne place trebuie să recunoaștem că întotdeauna autocrațiile, care se bazau pe specialiști, s-au temut foarte tare și încă se mai tem, cele ce mai sînt, de demagogi. De ce? Pentru că în lupta cu demagogii nu ai arme. Demagogul vine și spune că drumul se poate face pe-aici. A, dacă spui că nu se poate, înseamnă că nu vrei să-l faci… Democrațiile, pe de altă parte, se tem cel mai tare de tehnocrați. Asta, pentru că tehnocrații pot demonstra cu creionul pe hîrtie că ei sînt demagogi. Este o regulă general universală”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
