A mai trecut o săptămînă plină de veselie, fiindcă indiferent de ce se întîmplă pe planetă și în galaxie (Calea Lactee pentru oameni, Calea Laptelui pentru doamna ministru Raluca Turcan, ca să înțeleagă și ea ceva dacă ne citește!), la România, cum spun cei plecați măcar de două zile în țări mai calde, totul se desfășoară sub semnul veseliei și al unui entuziasm general, ceea ce mă duce mereu cu gîndul la bunul meu prieten, a cărui teorie este imbatabilă: „Cele mai periculoase explozii sînt exploziile de entuziasm ale cretinilor!”. Hai, combateți-l, dacă aveți argumente! În context, de ceva vreme, cel mai entuziast român mi se pare proaspătul proțăpit în moțul Comisiei pentru Cultură (păi unde să-l fi pus pe analfabet!?) din Parlamentul României, băiatul ăla de prin Moldova, mai breaz decît Bulă (fiindcă are o literă în plus, chemîndu-l Bulai), ale cărui noi apariții, chiar dacă provenite din arhiva RTV, au fost absolut senzaționale, culturistul (e de la cultură, nu?) mugind ceva despre „cei 2.000 de euro CARE-I AVEAM” (ca să spui „pe care”, ca-n cărți, trebuie să fi absolvit măcar grupa mică de la grădi), dar și despre alte bunuri proprietate personală: „… aveam un CĂRICIOR”!!! Ce mă-sa avea Bulă, pardon, Bulai, în „căricior”, nu-i tocmai greu de depistat, cu condiția să stai geană pe același post România TV și să-l asculți pe alt asasin (aflat inexplicabil în libertate) al limbii române, reporterul Mircea Sime, băiatul ăla care e prezent la toate bețivănelile cu patrioți ardeleni prestate printre pomeni ale porcului și felurite zile de mare însemnătate istorică pentru „românii adevărați” care cîntă românește, simt românește și beau tot așa, pur românește. Ei bine, încă treaz, dl. reporter Mircea Sime ne-a băgat-o p-aia cu „… se aud chiote, muzică și ȚIPĂTURI”! Te lasă pe gînduri: o fi fost vorba de ȚIPETE, cum zice DEx-ul că se zice corect, atunci cînd se țipă sau țipurituri, că horror-ul se desfășura tot în inima Ardealulu’, unde prost e ăl’ care nu țipurește de cînd se naște și pînă crapă!
Soluția pentru a scăpa de dilemele lingvistice generate de ăștia doi e și ea relativ la îndemînă. E nevoie doar să pui în aplicare soluția oferită de marea doamnă a cîntecului țigănesc/mahalagesc de petrecere, Cornelia Catanga, chiar în aceeași zi: „Am să te prind și-am să te bat/ Cu scîndura de la pat!”. Mai rămîne doar să hotărîm cu care să-ncepem!
