”Am intrat pe poarta Palatului Cotroceni la ora 10.45, fiindcă era nevoie de un timp pentru efectuarea filtrului medical. Acolo era un aparat care-ți scana fața și la un moment dat spune <temperatură normală>. Intri într-o cameră de așteptare. Ne-am adunat mai mulți și după aia a venit ghidul care ne-a condus pe aleile din Cotroceni către spațiul de control sanitar. Un control sanitar unde era un lanț de doamne și domnițe care te puneau să dai o declarație pe propria răspundere că în ultima perioadă n-ai avut contacte cu nimeni cu COVID, că n-ai avut temperatură, că n-ai venit dintr-o țară de cod roșu. Mi-au luat toate datele de identitate. Am luat foaia și apoi mi s-a făcut un test rapid COVID. Ulterior, ne-am adunat toți și am plecat în zona salonului oficial, unde ne-au întîmpinat domnul consilier prezidențial Sergiu Nistor și băieții din echipa domniei sale. Ne-au oferit 20 de minute de vizitare a Muzeului Cotroceni, ceea ce e foarte interesant. Nu-l vizitasem pînă atunci. A fost un nou cadou pentru sufletul meu de artist. Bineînțeles, ochii mi s-au zgîit după tablouri. Am văzut tablouri de Grigorescu, de Pătrașcu, mobilier interesant, lucrări de stucatură, lucrări de marmură, busturi, covoare. Am văzut un bust al lui Augustus. Ceea ce este important e că toată reconstrucția și toată restaurarea muzeului s-a făcut după cutremurul din 1977. La Cotroceni m-am întîlnit cu George Mihăiță, cu Radu F. Alexandru, cu Daniela Vlădescu, cu Felicia Filip, cu Bianca Ionescu, cu Erwin Kessler, prieteni de-ai mei cu care m-am intersectat în diverse programe și proiecte și care, la rîndul lor, au fost invitați pentru a fi premiați. Ne-am recunoscut, chiar dacă aveam măști. Am intrat în salonul oficial, unde mai fusesem de trei ori. L-am revăzut cu emoție. Ni s-a spus că nu va da mîna nimeni cu nimeni. Deci, nici domnul președinte. Președintele ne va înmîna distincțiile, vom adresa cîteva cuvinte și-atît. Era domnul ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, care, în paranteză fie spus, e anturat cu mare drag de artiști. După ceremonie, care mai de care vroia să-i adreseze un cuvînt de mulțumire. Pentru că el, în condițiile pandemiei, totuși a făcut rost de niște fonduri care n-au lăsat să se stingă flacăra culturii. Eram aliniați la distanța de securitate de 1,5 metri. A venit domnul președinte, ne-a salutat, i-am răspuns și s-a intonat muzica imnului național. S-a terminat partea muzicală și șeful de protocol a dat citire ordinului prin care au fost decorate diverse personalități pentru activitate. Primul am fost eu. Emoționat, am ieșit din rînd în pas voios de pionier și m-am dus la domnul președinte. L-am privit și are ochi frumoși și calzi. M-a felicitat și mi-a urat „La mulți ani!”. Mie nu mi-a rămas decît să-i mulțumesc și să îi urez și eu „La mulți ani!”. Am primit din mîna domniei sale acea cutiuță cu medalia, am făcut stînga-mprejur și m-am dus la locul meu. Întreaga ceremonie nu a durat mai mult de jumătate de oră. Nu s-a ciocnit nici o cupă de șampanie. Totul a mers brici, după care domnul președinte a făcut fotografii în mijlocul nostru. Fotografiile au fost trimise pe circuitul prezidențial. Ni s-au trimis și nouă, fiecăruia. Am ieșit ușor de-acolo, foarte relaxat”. Artistul plastic Mihai Pînzaru-PIM, caricaturistul acestei gazete, despre vizita sa la Palatul Cotroceni, unde, de Ziua Culturii, a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer, „în semn de înaltă apreciere pentru contribuția importantă avută, de-a lungul întregii sale activități, la promovarea culturii și a identității naționale românești”.
