Am venit, m-au urat, am plecat

Aho, aho copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Lîngă boi v-alăturaţi/ Şi cuvîntul mi-ascultaţi/ Ia mai mînaţi flăcăi/ Și sunați din zurgălăi./ Măi, hăi, hăi…/ S-a sculat mai an, Ludovic Orban/ Şi-a-ncălecat pe-o maşină de la stat/ Şi spre Suceava s-a îndreptat/ Unde de Flutur era aşteptat/ Şi cînd a ajuns s-a minunat/ De jocurile care i s-au prezentat/ Cînd de caii din Hînţeşti/ Cînd de mascaţii din Vereşti/ Cînd de tobele din Bilca/ Cînd de fanfara lui moş Tinca/ Încîntat a fost premierul/ Şi a întrebat unde-i lerul/ Lerul fost-a, da’ s-a dus/ S-a dus cu colindele/ Care-au bătut tindele/ Şi pentru că s-a tot dus lerul/ A plecat şi premierul/ A plecat la Bucureşti să vadă/ Cum ne va construi autostradă/ Şi-a promis că ne-o va face/ Dacă-i lăsăm Guvernu’n pace/ Adică dacă-l lăsăm să mai rămînă/ 10 ani de azi într-o săptămînă/ Şi-atunci vom avea şi drum/ Şi-o pădure de alun/ Şi butoaie mari cu miere/ Şi toţi vom face avere/ Şi va fi atît de bine/ Printre fabrici şi uzine/ Şi la anul care vine/ Ne vom aştepta din nou premierul/ De astă dată şi cu leru’/ Ia mai mînaţi măi/ Hăi, Hăi!