„Tata a vîndut o vacă şi mi-a luat un casetofon ca eu să mă pot descurca, să fac culegere de folclor”
– născută pe 19 octombrie 1958;
– părinţii, agricultori;
– nu-şi aminteşte ce vroia să se facă atunci cînd era mică.
Cum a fost copilăria dumneavoastră?
M-am născut într-un sat frumos din Bucovina, în Grăniceşti. Provin dintr-o familie de oameni simpli, de ţărani, cu preocupările lor, cu munca cîmpului şi creşterea animalelor. Noi fiind cinci copii, trei fete şi doi băieţi, pentru mama era mult prea mult să le dovedească să le facă pe toate. Aşa că ne împărţea atribuţiuni la fiecare, după posibilităţi. Noi am crescut cu animale, cu păsări. Trebuia să tăiem şi lemne. (…) Am avut o copilărie muncită, pentru că aşa era atunci, fiecare trebuia să facă ceva în jurul casei. Cît am fost copil mergeam în ţarnă cu cîte două vaci de lapte, cu viţei, cu trei sau patru cîrlani. (…) Nu pot să spun că am fost nefericită. Am trăit într-o familie de oameni gospodari. Munca ne-a responsabilizat în aşa fel încît acum, dacă dăm de un greu, nu ni se pare greu. Îl trecem. (…) În copilărie am avut timpul nostru de joacă. Aveam o tolocuţă unde stăteam noi, copiii, pînă pe la miezul nopţii. Aşa era copilăria. Ne era tot timpul gîndul la joacă.
Ce vroiaţi să vă faceţi cînd eraţi mică?
Cînd mă jucam cu fetele pe uliţă cîntam. Nu ştiu dacă de la început mi-am dorit să fiu cîntăreaţă. Cînd am venit pe lume nu era în casă nici curent electric. Fraţii mei au învăţat la lampă. Mai tîrziu a venit şi pe uliţa noastră curentul electric. Tata, fiindcă iubea cîntecul popular, a fost printre primii din sat care şi-au luat aparat de radio. Nu se mai stingea aparatul de radio, mergea zi şi noapte. Mai tîrziu, cînd au apărut televizoarele alb-negru, tata a cumpărat şi un televizor. Şi am prins gustul cîntecului popular ascultînd la radio şi la televizor. După care, învăţînd cîntece şi mergînd la şcoală, învăţătoarea m-a pus să cînt. Cîntam la serbările şcolare, m-a pus să dirijez corul.
Învăţătoarea a descoperit prima dată că aveţi talent muzical?
Da, la şcoală, după aceea la liceu. Am făcut Liceul nr.2 din Rădăuţi. Acolo am participat la „Cîntarea României”. Am luat premiul I pe Moldova, am fost şi mai departe şi am fost remarcată de către inspectorul şcolar Paul Lencu şi aşa am fost recomandată la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”. (…)
Ce au spus părinţii când şi-au dat seama că sînteţi talentată, că vreţi să cîntaţi?
Ei au fost de acord. Aveau cinci copii şi fiecare trebuia pus pe drumul lui. În perioada respectivă m-a remarcat maestrul George Sârbu. Domnul Sârbu m-a pus să merg în sate ca să culeg folclor. Din culegerile mele mi-a făcut maestrul George Sârbu un repertoriu pe care l-am cîntat în primii ani de activitate. Cînd am început să fac culegere de folclor, părinţii mei mi-au cumpărat un casetofon. Un radio-casetofon era 300 sau 400 de lei. Pentru lumea satului era greu de făcut un ban. Atunci, tata a vîndut o vacă şi mi-a luat un casetofon ca eu să mă pot descurca, să fac culegere de folclor, să înregistrez. (…) După terminarea liceului, în 1977, am dat concurs şi am intrat la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu”. Din 1978 pînă acum doi ani eu am activat numai la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Am avut parte de o generaţie de aur de la care am învăţat lucruri pe care eu nu le-am cunoscut, neparcurgînd o şcoală de muzică. Cînd am ajuns la Suceava, am făcut Şcoala Populară de Artă. Am învăţat pe parcurs de la maestrul George Sârbu şi note muzicale, şi cum să cînt, şi cum să frazez. (…) Uşor, uşor am început să învăţ, să ascult, ca să pot să fac paşi în domeniu. Eu mi-am propus să fac performanţă. Mi-am propus să fiu la şi alţii. Că sînt invidiată acuma, bine că nu sînt compătimită.
V-aţi gîndit vreodată să renunţaţi la muzică?
Niciodată. Orice situaţie conflictuală a fost o ambiţie pentru mine şi un izvor de inspiraţie. Am făcut cîntece inspirate din întîmplările mele. Nu poţi să te opreşti din ceea ce ţi-a dat Dumnezeu, trebuie să te dezvolţi cît mai ai putere şi cît mai ai un aspect plăcut.
Oana ŞLEMCO
