Zilele mele, cele lungi și tare grele

Cum adică ce am făcut de cînd ne-a lovit pandemia la scară națională? Nu uitați că sînt profesor și că eram deja antrenat la nemuncă, deoarece școlile se opriseră deja de ceva vreme cînd nebunia a cotropit întreaga suflare. Așa că eram cumva prins de rutină cînd s-au decretat interdicțiile de tot felul.

Pînă să vă depăn programul meu de leneveală ordonată de statul de drept, am să-l întreb eu pe el, statul de drept, cîteva chestii. Mai întîi, ar fi aia simpla: au înviat domnii Stalin, Hitler, Franco etc.? Că doar ei gîndiseră, fiecare-n felul lui, chestii d-astea discriminatorii: care pe criterii de rasă pură, care pe avere, care pe mă-sa mai știe ce. Da’ p-asta cu vîrsta să fiu al naibii că n-au putut s-o conceapă nici ei. De ce, adică eu, om de 65+, să fiu obligat să cumpăr ce am de cumpărat între fix 11 și fix 13? Dar în acest timp ceilalți au interdicție? Cuummm? N-au? Păi atunci cum mă-sa ne protejați, dacă tot ne-ați băgat-o p-aia cu vulnerabilitățile și alte goange? A doua ar fi că de ce mă mai caută și la hîrtii dacă mă plimb în acest interval? N-au tăiat austriecii ăia încă toate pădurile și mai avem copaci de făcut hîrtii pe care să le mîzgălim ca idioții pentru ieșit după o franzelă? În sfîrșit, ce caută TAB-urile pe la colț de stradă? Că sîntem totuși în stare de urgență, nu în stare de război. Sau abia acum s-a declanșat pe bune războiul româno – român despre care bănuiam că va-ncepe într-o zi?

Hai să vă zic și despre mine. Așadar, mă uit la toate filmele pe care le pot prinde pe unul din televizoare, celălalt fiind blocat pe știri. În acest timp, pe laptop, pe Facebook, dau drumul la cîte o dezbatere, inclusiv la una pe temele de mai sus. Sigur că mai primesc și înjurături, dar printre ele izvorăște și cîte o bijuterie, așa cum este acest fabulos răspuns al prietenului meu cîmpinean, economist, Virgil Madusi (și el o fosilă, boșorog de-ai noștri, sărit de 65) referitor la programul de „activități” al nostru, al fosilelor, dar și al celorlalte categorii: „Sigur, între 11 și 13, pentru că între 9-11 merg « juniorii », foști MAI, de 45 de ani, între 13-15 merg juniorii mari, de 50, foști MAN, între 15-17 merg cei tot de 50, foști magistrați, între 17-19 merg cei cu ochi albaștri, foști Secu, între 19-22 merg curvele, peștii, hoții, iar după ora 22 merge numai diaspora!”. Pe bune, așa cum zice Florin Senciuc (diaspora adevărată), pe nația asta numai umorul a salvat-o secole de-a rîndul. Aaa, și am mai citit ceva, tot o capodoperă de umor: „How to Live with a Neurotic Dog” de Stephen Baker, o carte care mai trebuie să existe într-un exemplar în Suceava, la cel ce mi-a furat-o prin anii ’80! După zeci de ani, mi-a adus ăl’ mic alt exemplar din Anglia, ba și un bonus, „How to Live with a Neurotic Cat”. Vi le recomand cu căldură, dar nu mi le cereți cu împrumut, că nu le mai las să-mi plece din casă. Izolare plăcută.

Doru Popovici

Fiţi sociabili!