Zi-le, domnu’ Stoican, zi-le!

Nu știu ce frustrări i-au marcat existența domnului Flavius Stoican. Psihologii ar face, desigur, incursiuni în biografia lui, cu predilecție în anii fragedei copilării, spre a încerca să afle dacă n-o fi fost cumva abuzat în vreun fel, dacă n-a fost abandonat de părinți, dacă n-a căzut în cap de pe tricicletă și alte d-astea.

De regulă, una sau mai multe întîmplări din gama asta fără de sfîrșit generează la adulți cîte un puseu de revoltă cît se poate de asemănător cu cel pe care l-a avut Flavius Stoican acum vreo două săptămîni, cînd de fapt a zis niște chestii cît se poate de pertinente, numai că a folosit un ton și o intensitate care ni l-au amintit pe Becali George în zilele sale cele mai spectaculoase din perioada pre-pușcărie. Conținutul, însă, era radical diferit, în sensul că absolut tot ce a spus Stoican împotriva conducerii clubului unde este el antrenor, CSMS Iași, s-ar fi putut spune la adresa oricărui conducător de club din România, în frunte chiar cu Becali. Numai că împotriva lui Gigi pînă acum n-a cîrîit nici măcar unul din cei de care el și-a bătut joc infinit mai mult decît Tibor Selymes de Stoican: nici Rădoi, nici Dică, nici…

Avînd în vedere că porcăria e generalizată, la fel ca Stoican ar fi putut urla și Edi Iordănescu la Cluj, și Șumudică la Giurgiu, și oricare antrenor oriunde în țară. Există totuși o deosebire fundamentală: și la Steaua, și la CFR, și la Astra, ăia care fac porcăriile sînt chiar patronii, adică ăia care marcă banu’. La Iași, Selymes e un freacă menta, care se bagă și el în seamă cînd prinde un culoar. Cam ca Meme de la Steaua. Nu-i aceeași chestie. De aceea, nu sînt sigur că în raport cu un Becali sau un Nicolae, Flavius Stoican ar fi avut tot atît aplomb. Oricum, ce a zis a zis bine.

Aștept să-i văd și pe alții părăsindu-și statutul de slugă. Ei, nu și pe Dică! Sau pe Lăcătuș. Sau…

 

Fiţi sociabili!