Zbor deasupra unui cuib de oameni

„Votul e o magie extraordinară, care transformă boul în ministru”. Rareori am găsit o definiţie mai scurtă, mai concentrată a modului în care democraţia electivă – teoretic salvatoare de proşti – e pervertită în România în mijloc de prostire şi în unealtă de promovare a incompetenţei şi hoţiei de gaşcă la nivelul cel mai înalt de decizie şi de influenţare în rău a viitorului unei naţiuni. Observ cu mocnită tristeţe că am avut – şi încă avem, slavă Domnului, parcă tot mai mulţi după fiecare ciclu electoral!? – miniştri şi alţi demnitari cvasi-analfabeţi!

Din acest motiv – un soi de detoxifiere publicistică, de „silenzio stampa despre boi” – prefer să continui consemnarea unor date şi informaţii inedite despre noi, istoria noastră şi lumea ce ne înconjoară. După asemenea consemnări, sper (ca şi din lecţiile din şcoală) că tot rămîne ceva. Pe cînd după ei – după moacele agramate care ne conduc – rămîne doar… Potopul. Poate vor citi, spre salvarea onoarei şi imaginii lor maculate şi cei vizaţi mai sus. Credeţi? Eu, unul, nu!

* Probabilitatea ca în apa pe care o bem să existe încă o moleculă de apă care a fost băută cîndva de un dinozaur este de aproape 100%.* În Evul Mediu, cavalerii care purtau armură şi cască trebuiau să-şi ridice vizorul atunci cînd treceau pe lîngă rege pentru a fi recunoscuţi. Acest obicei stă la baza salutului militar modern.

* La momentul apogeului său, în jurul anului 400 î.Hr., Sparta avea 25.000 de cetăţeni (femeile nefiind incluse) şi 500.000 de sclavi, deci 20 de sclavi pentru fiecare cetăţean.

* Împăratul roman Traian, care a domnit între anii 98 şi 117, a fost considerat cel mai mare dintre toţi împăraţii Romei. În timpul său, Imperiul Roman a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. După moartea sa, noii împăraţi erau onoraţi de Senatul Romei cu urarea ”felicios Augusto, melior Traiano”, care înseamnă „să fie mai norocos decît Augustus şi mai bun decît Traian”. În Divina Comedie a lui Dante, Traian este singurul împărat căruia i se permite accesul în Rai.

* „A fi beat ca un polonez”. Această zicere, intrată în folclorul francez, una deloc onorantă pentru mîndrii noştri foşti vecini de hartă (ce facem, aşadar, cu… ruşii!?) îi este atribuită lui Napoleon. Ea avea un sens admirativ şi i-a fost inspirată lui Bonaparte de vitejia trupei de lăncieri polonezi din Garda Imperială în cursul istoricei bătălii din 1808, de la Somosierra. Deşi puţin numeroşi, polonezii au învins inamicii spanioli. „Trebuie să fii beat ca un polonez ca să reuşeşti o asemenea ispravă”, ar fi rostit Împăratul. O altă versiune susţine că replica ar fi aparţinut unor generali francezi, invidioşi pe curajul lăncierilor leşi. Aceştia i-ar fi pîrît lui Napoleon că polonezii erau beţi in corpore, apoi şi-ar fi îndemnat proprii soldaţi: „Ei bine, domnilor, data viitoare să porniţi la luptă beţi precum polonezii!”. În orice caz, cei care cred că numai polonezii sînt, prin natura lor, înclinaţi spre băutură, se înşeală, desigur!

* Cel mai întîlnit nume bărbătesc de pe planetă este Mohammed. Atenţie, creştini! Aici e o statistică obiectivă, un inventar. Nu neapărat o abordare politică ori partizan-confesională. Altfel spus, mahomezii nu sînt doar mai activi, mai uniţi, mai decişi, mai violenţi ca noi, creştinii! Ei sînt – pur şi simplu! – deja majoritari, pur numeric, pe planeta Terra!

* Durerea are şi ea, mai nou, iată, o unitate de măsură. Aceasta se numeşte „dol”, iar instrumentul menit să măsoare durerea se numeşte dolorimetru. E vorba de durerea fizică, trupească, evident. Durerea cea sufletească ar putea-o măsura – dacă ar avea timp şi plăcere – numai Dumnezeu!

* 90% dintre speciile de păsări sînt monogame. Doar 3% dintre mamifere au aceleaşi preferinţe şi satisfacţii… Să înţeleg că păsările îşi regăsesc „orgasmele” în zbor. E şi marea lor calitate aceea de a „pluti” deasupra noastră, a oamenilor.

 

 

 

Fiţi sociabili!