Zaharie Cojocaru

Zaharie CojocaruCînd spui pensionari te gîndeşti automat la acele persoane amărîte care au veniturile amputate, care se încălzesc iarna la reşou şi care vara joacă table pe băncuţele din faţa scării. Pensionarii reprezintă cea mai consistentă categorie socială. N-au nici un motiv să fie veseli, să se bucure de viaţă. Cei mai mulţi şi-au găsit un job umil pentru a-şi mai rotunji portofelele. Principalii duşmani în calea fericirii celor de vîrsta a treia sînt preţurile. Preţul la gigacalorie, la alimente şi la medicamente. Acestea sînt cele care evaporează veniturile acestor amărîţi. Aşadar, de unde mama ciumei să rămînă parale pentru distracţie, cînd meniul zilnic al unui pensionar e alcătuit din grijile zilei de mîine şi nicidecum din guleaiuri şi programe de divertisment? Mulţi dintre ei nu-şi mai permit să meargă nici pe la staţiuni să se oblojească, aşa că stau în casă şi-şi mistuie în tăcere tristeţea marginalizării. Sunt, însă, între ei şi oameni care nu stau locului şi care, indiferent de vîrstă, rămîn încă foarte activi. De exemplu, profesorul Filip Gh. Mihai, o legendă a şcolii sucevene. Deşi a trecut de pragul de 90 de ani e încă vioi la minte şi la trup. În calitatea sa de vicepreşedinte al Asociaţiei Veteranilor de Război merge zilnic la birou ca în prima zi de serviciu. Mai scîrţîie pe ici, pe colo, dar nu se lasă. Şi, apropo de fostele cadre militare, un exemplu îl oferă şi generalul de brigadă (r) Zaharie Cojocaru, preşedintele filialei Suceava a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere (ANCMRR) „Petru Muşat”. De obicei, aceşti rezervişti, aceşti militari pensionaţi sînt invitaţi să participe sau chiar să cuvînteze pe la diverse manifestări, comemorări sau aniversări cu valoare de simbol pentru naţia românească: Ziua Naţională a României, Ziua Unirii Principatelor, Ziua Eroilor Neamului sau ziua Drapelului Naţional. E drept, nu-i prea vezi pe la Ziua Limbii Române, că asta nu se face cu fanfară şi pas de defilare. Chestia e că rezerviştii şi militarii în retragere din Garnizoana Suceava nu au stare de nici un fel. Mai deunăzi, pe 14 şi 15 august, generalul Cojocaru împreună cu contraamiralul în rezervă Ioan Ivanaşciuc, dar şi cu alţi destoinici ofiţeri pensionari au organizat un simpozion dedicat Zilei Forţelor Navale. Mai pe româneşte, au serbat Ziua Marinei la Suceava. Întîi ne-a umflat rîsul cînd am auzit de o aşa minune. Despre ce Marină vorbim noi în Cetatea de Scaun, cînd aici vedem marinari numai de hram, atunci cînd vine bîlciul, iar puştanii îşi scot gagicile la o zăpadă pe băţ şi la o învîrteală în bărcuţe, ca să le ameţească pe bietele fete. De unde au scos ăştia Marina Montană? Ni s-a părut deplasată această iniţiativă. E ca şi cum ai organiza Ziua Vînătorilor de Munte la Vama Veche, Ziua Oţelarului pe Muntele Găina şi Tîrgul Mireselor la Penitenciarul Rahova. Nu se loveşte, dragi meseni. Ba, chiar am vrut să facem şi niţică başcă pe tema asta, dar decenţi cum sîntem ne-am abţinut. Domnule, oamenii ăştia ar fi putut să stea bine mersi acasă, să-şi vadă de artritele lor. Cînd colo, ei au vrut morţiş să ne ţină o lecţie de istorie. Tot face preşedintele Băsescu vorbire despre recuperarea (e drept, cam tardivă) a românismului, aşa că iniţiativa de la Suceava ni s-a părut lăudabilă. Dovadă că ofiţerii pensionari, fie ei de la MApN sau MAI, şi veteranii de război nu stau acasă dormind în şlapi şi uitîndu-se la bucătăreli penibile, ci studiază arhive, documente şi surse de informare pentru elaborarea unor adevărate lucrări de istorie naţională se relevă şi din tematica abordată la simpozionul dedicat Forţelor Navale Române: „Puterea maritimă, factor de civilizaţie, diplomaţie şi apărare a intereselor României în timp de pace, de criză şi de război”. Cu acest prilej au susţinut comunicări contraamiralul (r) Ioan Ivanaşciuc, generalul de brigadă (r) Zaharie Cojocaru, colonelul (r) Viorel Horodenciuc şi colonelul (r) Mihai Bursuc. A fost oficiată şi o slujbă religioasă în memoria eroilor marinari şi a fost sfinţită Coroana (Ancora cu flori) care a fost, după obiceiul marinăresc, lansată pe apă, pe rîul Suceava. La dezbateri s-a discutat despre strategiile UE şi NATO în zona maritimă şi fluvială a României, despre forţele navale şi dotarea acestora, despre rolul şi misiunile puşcaşilor marini în operaţiuni speciale sau de combatere a terorismului. Ceea ce au demonstrat aceşti oameni, aceşti militari pensionari este faptul că datoria faţă de ţară nu se încheie odată cu ieşirea la pensie. Pentru exemplul bun pe care l-au dat celor mai tineri şi pentru lecţia de istorie pe care au oferit-o, ei merită salutul de onoare al Jupânului de Salon.

 

 

 

Fiţi sociabili!