Woodstock și Melanie

Indiscutabil, evenimentul muzical numărul 1 al anului care nu mai are mult pînă să se încheie este unul… care nu s-a desfășurat. Este, desigur, vorba despre aniversarul Woodstock 50, care dacă ar fi avut drept loc de desfășurare România, faptul că în cele din urmă a fost doar un fîsss! ni s-ar fi părut unul firesc. Fiind însă vorba despre America, lucrurile aproape că nu pot fi explicate și nicidecum înțelese.

Întreaga presupusă desfășurare de forțe ar fi însemnat un mix de senzație între eroii supraviețuitori ai evenimentului original, cel din 1969, alături de care ar fi apărut giganți tot din epocă, dar care n-au apucat să urce atunci pe scenă, plus artiști celebri din ziua de azi. În total, vreo 70 – 75 de nume care ar fi trebuit să aducă și în mileniul III cel mai mare eveniment muzical din mileniul precedent, cele „3 zile de iubire, muzică și pace”. Așteptau să reapară pe scenă eroii de atunci: Carlos Santana, Canned Heat, The Who și încă alții. Aștepta să urce pe scenă Robert Plant (fiindcă în ’69 Led Zepellin nu fuseseră invitați) ca vocalist… al grupului Greta van Fleet, poate cel mai bun grup american din noul val, grup acuzat (sau elogiat!?) că sună mai ca Led Zepellin decît… însuși Led Zepellin!

Ce mai, un eveniment de poveste. Care s-a transformat într-un film horror, din cauza țepei trase de golanii care se angajaseră să sponsorizeze festivalul. Unde, printre alții, urma să vină și Melanie. Melanie Safka, pe numele ei întreg, cea care în ’69 nu fusese lăsată să intre de bodyguarzii care nu credeau nici măcar că e majoră! Ca să dovedească că e ea, au pus-o să cînte la gard. Le-a cîntat „Look What They’ve Done to My Song, Ma”. Cuuum? Ați uitat-o sau nici n-ați auzit de ea? Căutați repede pe youtube, măcar piesa asta. Sau „Mojo Working”. Sau oricare alta!

Doru Popovici

Fiţi sociabili!