Vreo 3, vreo 5, sau vreo…toți!?

Presupun că pe dumneavoastră, cititorii fideli ai acestei rubrici, trebuie să vă fi cuprins mirarea, neliniștea, poate chiar amîndouă la un loc, văzînd că au trecut aproape trei săptămîni întregi fără ca în spațiul rubricii să apară ceva despre Dinamo. Ultimă dată cînd ne-au onorat cu prezența aici a fost atunci cînd salutam finalizarea operațiunii „Muy Bien”, de adjudecare a glorioasei grupări milițienești de cineva sau ceva din Spania, că degeaba am tooot așteptat vreo conferință de presă, vreun comunicat oficial, vreo zicere de orice fel dinspre Ștefan cel Mare… ori poate că acum comunicatele ar trebui să vină de la Don Quijote de la Mancha!? 

Totuși, din ce a mai răsuflat de pe acolo, precum și din tăcerile adînci ale lui Guriță, ne-am dumirit că în principiu treaba e bună ca să nu fie rea, că echipa, cîtă mai e, are perspective aproape europene dacă nu chiar intercontinentale, dar pe care, pentru a le și concretiza, ar mai fi nevoie de ceva sînge proaspăt. În traducere liberă din limba spaniolă (nu scrisă, nu vorbită, ci dedusă!), ar fi vorba de vreo trei fotbaliști, după unii (fără Soldado, cred, fiindcă nu e Steaua, echipa Armeții, ci Dinamo, aia a Miliției, deci mai degrabă ar putea veni Militao, tot de la Real!), după alții de vreo cinci, în categoria asta intrînd și Guriță (care se știe că e un tip modest!), ultimul sosit la comentarii fiind un dinamovist pur sînge, Cornel Țălnar, care a zis, citez: „Lotul actual al lui Dinamo e sub orice critică!”, de unde concluzia că ar trebui schimbați nu trei, nu cinci, ci toți. Am așteptat cu emoție primul meci sub comanda lui Guriță, care s-a întîmplat să fie unul cu Nimeni, adică cu Chindia. Nimeni a cîștigat (n.r. – a fost), așa că atunci cînd zic că la Dinamo trebuie schimbați toți, evident că pachetul îl include și pe Guriță. Oare spaniolii ăia n-or ști ce a reușit el cu Naționala?

Fiţi sociabili!