Vremea parastaselor

Dacă vă amintiţi, nu cu multă vreme în urmă, la finalul celor două turnee de final de campionat, locul uneia din primul pluton, care teoretic se bate pentru cupele europene, a fost luat de o alta, din cel de-al doilea, unde bătălia este pentru salvarea de la retrogradare în divizia secundă. Asta s-a putut întîmpla numai într-o ţară în care legile, regulamentele şi normele sînt concepute aproape exclusiv pentru a fi încălcate. Atunci, fenomenul s-a produs deoarece una sau chiar mai multe din cele care ar fi avut drept de joc în cupele europene pe baza punctajului, tocmai îşi pierduse acel drept pe baza contabilităţii şi/sau justiţiei, în sensul că peste ele dăduse insolvenţa sau falimentul. Anul acesta, de parcă mereu sîntem datori cu cîte o invenţie, învinsa din finala Cupei Romaniei, o echipă de undeva de la ţară, chiar dacă de lîngă Bucureşti, ar fi avut drept de joc în Europa, cu condiţia să… Nu, nu să-şi rezolve insolvenţa, că nu era în situaţia asta. Nici falimentul, că tot nu se punea problema. Ar fi putut juca, cu condiţia ca oficialii ei să fi achitat cîndva, cu vreo două luni în urmă, taxa de acreditare. Un rahat de taxă, de cîteva sute de euro, care însă ar fi putut aduce clubului nişte milioane bune în cazul calificării în grupe. Bani îngropaţi, cu parastasul de rigoare. Tot de un parastas se pare că punem şi noi la Suceava, de sufletul echipei numite posibil, dar improbabil, Foresta. Care, pentru o datorie de vreo 300.000 de lei, adică 70.000 de euro, e ca şi desfiinţată. Dincolo de parastas, rămînem cu enorma, incomparabila ruşine, ca pentru o sumă mai mică decît costă o maşină ceva mai arătoasă, să mai omorîm încă o dată fotbalul local, despre care aproape toţi mahării zic că îi doare, dar nici unul nu recunoaşte că îi doare fix în cur.

 

Fiţi sociabili!