Vo(d)cea României

Vocea RomânieiE în curs de desfăşurare o nouă ediţie a unui concurs tv intitulat „Vocea României”, un format de emisiune care circulă cam peste tot în lume. Între altele, jupânul Sorin Avram mi-a arătat on-line o secvenţă de la ruşi, cu o arătare de femeie rasă în cap, mai puţin la ceafă, de unde îi pleca o coadă neverosimilă. Dincolo de uluiala juriului, fata avea o voce incredibilă, undeva la intersecţia dintre Nina Hagen şi Etta James, pe lîngă care vocea cîştigătoarei ultimei ediţii de la noi, Julie Mayaya, impresionantă şi ea (dar numai la noi) pare cea a unui copil din grupa mijlocie. După ce am urmărit aproape integral primele ediţii, îmi propusesem să o sar pe cea în curs, fiind foarte convins că niciodată nu-mi va mai fi dat să am o revelaţie ca aceea produsă de apariţia cu totul excepţională a lui Iulian Canaf din urmă cu doi ani. Iar faptul că în cele din urmă a fost eliminat în semifinală prin votul unui public incapabil să facă distincţia între Fenomen şi Banalitate, între Artă şi Kitsch, între Muzician şi Panaramă, mă făcuse să nu mă mai intereseze acest gen de spectacol nici măcar cît „Steaua fără nume” din vremea lui Ceaşcă. Am depăşit totuşi lehamitea şi m-am uitat la emisiunea din 5 octombrie, cu intenţia de a ghici după primele sunete scoase de concurenţi care va fi juratul care se va întoarce primul sau, de la caz la caz, dacă vor fi forţaţi să se întoarcă toţi ori nici măcar unul. Am constatat că n-am greşit nici măcar o dată cînd a fost vorba să nu se întoarcă nimeni: voci plate, perfect inofensive, bune de „Balul bobocilor” sau al întreprinderii ori facultăţii. A fost, e drept, şi o voce de excepţie, tot aşa fiind şi prezenţa scenică: femeie (de-au crezut toţi că-i bărbat după voce!), voluminoasă, care dacă ar fi fost la Vocea USA/Germaniei/Finlandei etc. ar fi avut deja viitorul asigurat. Fiind însă vorba de România, aştept momentul cînd votul prin SMS o va goni, făcînd astfel cîştigătoare o voce ca a ta, ca a mea, ca a oricui are laringe.

 

 

Fiţi sociabili!