Vive le cock tail!

Motto. „Cocktailul este o băutură întăritoare, compusă dintr-o spirtuoasă, de orice fel, cu zahăr, apă și bitter…” (The Balance and Columbian Repository, mai, 1806)

„Există un timp al trăirii și un timp al mărturisirii” scria Malraux (inspirînd, implicit, titlul unui foarte citit „Jurnal parizian”, publicat în anii ’80 de către Eugen Simion). Deoarece struțocămiloiul mai jos semnat și-a luat, mai nou, un  salutar concediu – nu știu cît de lung – de la înșelătorul Zeu Bachus, voi urma axioma citată (ai trăit? mărturisește!), oferindu-vă rețetele unor celebre cocktailuri și frumoasele lor povești de viață. Un act cultural, de altfel (ca și arta gastronomiei), într-o țară ca a noastră, patria modestului și improvizatului „carcalete” (un soi de cocktail valah cu ce ai la îndemînă)!

E îndeajuns să vă amintesc că și azi, în barul „El Floridita” din Havana, există statuia lui Hemingway (bun prieten și partener de taclale la un „mojito” cu Fidel Castro). Ernest stă exact în poziția și în locul în care obișnuia să își bea cockteilul. O seară plăcută, între prieteni, se poate deschide și așa, dragi cititori.

Dar, mai întîi, o scurtă explicație etimologică (e pasiunea autorului) asupra originii cuvîntului „cocktail”. Unii autori susțin că în taverna unei oarecare Betsy – unde intrau adesea soldații francezi în timpul Războiului de Independență a SUA – gazda orna paharele cu pene de cocoș, întru flatarea mîndriei „cocoșului galic”. Mîndri, ofițerii francezi toastau, ciocneau paharele cu urarea: „Vive le cock tail!”.

O variantă mai puțin romantică și prozaică – este, de fapt, și cea pe care aș crede-o eu! – a etimologiei, ar fi că majoritatea cocktailurilor sînt viu și divers colorate, asemenea penelor din cozile cocoșilor.

Daiquiri. Este, la origine, numele unei plaje de lîngă Santiago de Cuba, dar și numele celui mai celebru cocktail, preferat de Hemingway și de J.F.K. Rețeta: 50 ml. de rom alb, 20 ml. suc de lime, 5 ml. de sirop de zahăr, concentrat. „Papa doble” ori „Hemingway daiquiri” implică – ați ghicit! – dublarea cantității de rom, alături de sucul a două lime.

Cuba Libre. Rețeta: 50 ml. rom, 100 ml. Cola, suc de lămîie (facultativ), gheață. Povestea: un simplu curier din timpul războiului hispano-american (1898), va scrie, la senectute, că un căpitan american, aflat – repet, în 1899! – într-un bar din Havana, a comandat un rom Baccardi asezonat cu Cola, gheață și suc de lime. Încîntați, toți cei din trupă l-au urmat. Toastînd spontan pentru „Cuba libre”. Adică pentru o Cuba eliberată de spanioli și – de fapt – condusă de americani! Paradox: Fidel Castro – un desăvîrșit, isteț comerciant – a reușit să-și însușească și „patenteze” marca „Cuba libre”, vînzîndu-și romul numit „Havana Club” (îl găsiți și azi, în mall-uri) sub rețeta „revoluționară” numită „Cuba liberă”! Un exemplu de preluare, de substituire, inteligentă a unui brand, deși în compoziția cocktailului numit „Cuba libre” intră, obligatoriu, și băutura „imperialistă” Coca Cola.

Manhattan. Ingrediente: 50 ml. Rye sau Canadian Whisky, 20 ml. vermut roșu dulce, cîteva picături Angostura. Se amestecă în shaker cu gheață, se strecoară într-un pahar răcit și se decorează cu o cireașă maraschino. Se pare că rețeta a fost inventată la Manhattan Club din New York, la începutul anilor 1870, special pentru un banchet dat de Jennie Jerome, viitoarea Lady Randolph Churchill, mama lui Winston Churchill (și mama celebrei „sugative” le avea, așadar, cu pileala!? – n.a.). Băutura a ajuns la mare modă.

Irish Coffe. Ingrediente: 40 ml. Irish Whisky, 80 ml. cafea fierbinte, 30 ml. frișcă proaspătă, o linguriță zahăr brun. Se toarnă cafeaua în cană. Se adaugă whisky-ul și cel puțin o linguriță de zahăr. Se amestecă bine, deoarece zahărul este esențial pentru ca frișca să plutească. Decor: eventual ciocolată neagră rasă sau un praf de cafea. Varianta originală a fost inventată de Joseph Sheridan, barman la aeroportul Foynes din vestul Irlandei. Într-o mizerabilă seară de iarnă a anilor ’40, Sheridan a adăugat whisky în cafeaua servită unui grup de pasageri americani înfrigurați. Rețeta se prepară cu frișcă nebătută, iar cafeaua se bea prin stratul de frișcă. P.S. „Cafeaua irlandeză” amintește de predecesoarea sa valahă: celebrul „marghiloman”, o cafea preparată cu coniac franțuzesc în loc de apă.

Mojito. Ingrediente: 40 ml. rom alb, 30 ml. suc de lime, două lingurițe zahăr pudră, sifon, frunze proaspete de mentă, o felie de lime. Se amestecă bine ingredientele într-un pahar înalt, se completează cu sifon și se servește cu paiul. A fost cel de-al doilea cocktail preferat de Hemingway, după Daiquiri. Cuba este țara de origine și o poveste spune că prima variantă a fost inventată în secolul al XVI-lea pentru Sir Francis Drake, cu „aguardiente”, predecesorul romului. Alți istorici spun că la originea băuturii ar fi o combinație preparată de sclavii africani care munceau pe plantațiile de trestie de zahăr din Cuba.

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!