Vînzătorii de iluzii

Trista constatare că oamenii se mulţumesc să citeze, să paştişeze marile adevăruri, ca şi învăţămintele lăsate moştenire de înaintaşi ne relevă un fapt regretabil: nici o generaţie omenească nu se dovedeşte în stare să înţeleagă şi să valorizeze atent trecutul, pentru a nu mai plăti preţul tot mai ridicat, azi, al ignorării istoriei.

Cu atît mai jalnice ne apar – în context – tentativele contemporanilor urcaţi de-a buşilea pe scena publică de a-i imita pe marii înaintaşi, copiindu-le, ridicol, afirmaţiile. Imbold suficient pentru mai jos iscălitul struţocămiloi (metaforă cantemirească potrivită şi „carcaletelui” politic şi valoric în care sîntem înglodaţi pînă-n gît) de a-i pune alături, cu remaieri şi jucăuşe adaptări, pe „nemuritori” şi pe efemeri, acele „muşte de-o zi”, cum îi numea Poetul.

„Învăţaţi să spuneţi <nu ştiu>. Dacă veţi începe să folosiţi cuvintele astea cînd este nevoie, o s-o faceţi apoi tot mai frecvent şi mai firesc”. (Donald Rumsfeld, secretar american al Apărării). „Omul este fiinţa cea mai înţeleaptă – spunea Anaxagora – fiindcă are mîini, deci pumni”. (Leonard Doroftei). „Doctorii din spitale ar trebui să devină mult mai nuanţaţi, mai economicoşi cu bugetul statului. Adică, dacă pacientul nu-şi permite o operaţie, ar trebui să-i măsluiască radiografiile şi analizele, să-i dea o aspirină, un pupic şi să-l trimită acasă.“ (Ministrul Sănătăţii. Cum care dintre ei? Cam toţi din 1990 încoace). „Fosforescent, dar nu luminos”. (N. Iorga despre I.G. Duca). „Mai bine primul aici decît al doilea la Roma”. (Sorin Oprescu în dialog cu viceprimarul comunei Roma, jud. Botoşani ). „Adevărul nostru este învins de dovezile lor”. (Crin Antonescu citînd din Tacitus, după eşecul referendumului). „Un citat din Berlioz m-a îndemnat să strîng pietrele ce mi se aruncă, deoarece sînt începutul unui piedestal. Le-am strîns, iar piedestalul meu e mai înalt, iată, acum, decît cel al statuii soldatului sovietic”. (T. Băsescu). „Arivist este un cuvînt inventat de leneşi ca să-şi scuze lenevia şi să-i degradeze pe luptători”. (Victor Eftimiu). Aroganţa este uitarea propriilor defecte (Democrit), caricatura mîndriei, paşaportul prostului (şi, adaug, esenţa politicianului român de azi). „Neoburghezia: un bărbat cu moderaţie cinstit, căsătorit cu o femeie moderat fidelă, amîndoi băutori moderaţi, într-o casă moderat confortabilă”. (G. B. Shaw). „Crin, Victore! Bătrînul Şecspir mi-a spus că eretic nu este cel pe care-l arde rugul, ci cel ce l-a aprins. Ha, ha, ha…”. (Traian Băsescu, după revenirea la Cotroceni). „2008, cel mai bun an din istoria României”. (C. P. Tăriceanu). Măi, să fie…!? „Moarte intelectualilor! Jos fii de chiaburi şi legionari! Nu putem merge înapoi nici la comunism, nici la capitalism!” (Lozincă din contramanifestaţiile „populare” din Piaţa Victoriei, împotriva Pieţei Universităţii). Uite că s-a adeverit, la naiba! Azi sîntem pe nicăieri: nici hăis, nici cea. „Existăm doar pentru a ascunde adevărul şi a vinde iluzii”. (Un om politic). „Amabilitate: însuşire a omului cu idei necinstite, calitate nobilă pervertită făţarnic de politicieni”. (J. Swift). „Criza este atunci cînd nu i se mai dă muncitorului posibilitatea de a munci şi i se închide în nas poarta fabricii, astfel încît el se poate bucura de libertate, de alegere: fie să se bucure în voie de odihnă, fie să se spînzure, dacă aşa îi place”. (Karl Marx). „Metafora este reunirea – citez din Al. Rosetti – a două grupuri semantice. Dar, ce vă holbaţi aşa la mine?”. (Marian Vanghelie). „În accident i-a fost retezat în mod superficial braţul stîng”. (Presa). „Si non e verro e ben trovato”. Chiar dacă nu e adevărat, e potrivit, bine găsit. Sper să împărtăşiţi valabilitatea acestei vechi butade italiene cu mine, autorul acestui „serial”. Care vă propune, în continuare, o promenadă printre idei, aforisme şi ziceri, la limita ludică dintre real şi închipuit, dintre citat întocmai şi replică parafrazată.

 

Fiţi sociabili!