Vin tare din urmă SPORCii mici

Naţionala României a debutat cu victorie în noua campanie de calificare la turneul final al Campionatului European, ceea ce nu poate decît să ne bucure. Avînd în vedere că, în premieră, vor fi 24 de echipe participante, se poate spune că sîntem ca şi calificaţi. Problema e, însă, la fel ca în ultimii mulţi ani, la ce ne ajută chestia asta: ne vom duce în Franţa să-i mai speriem încă o dată pe spectatori, telespectatori, jurnalişti, adversari, oficiali, ce mai, pe toţi, cu „cel mai urît joc văzut vreodată la o echipă”, aşa cum au scris despre noi nemţii la ultima participare la un turneu final, în 2008? Fiindcă, aşa cum s-a putut vedea, în afară de rezultat, sîntem din alt film decît toţi ceilalţi: acelaşi joc obosit şi obositor, fără pic de spectacol, cu pase de-a latul şi înapoi, cu o tehnică adesea rudimentară şi cu o implicare în joc cît a funcţionarilor de la ghişeele de taxe şi impozite. Am putea, eventual, spera ca pîna atunci, în 2016, să mai rărim din loseri şi să-i înlocuim cu tineri. Numai că săptămîna trecută am fost martor la o partidă considerată decisivă pentru tineretul românesc under 21, Germania – România. Deşi nu-mi pusesem deloc speranţe, ceea ce am văzut la televizor m-a cutremurat: o bandă de împiedicaţi, rudimentari, cu un entuziasm în joc ca al şahiştilor, cărora nemţii, generoşi cum îi ştim, le-au dat numai 8, deşi puteau să le bage vreo 15 numai în prima repriză! Portarul a luat tot ce s-a tras pe poartă, namila făcînd cam 10 minute pînă atingea solul la mingile trase pe jos. Fundaşii, toţi din categoria mălai mare, pînă se uitau, se întorceau, se scărpinau, ţi se făcea dor de fotbal. Cît priveşte mijlocaşii şi atacanţii, nu e de zis decît că primul şut pe poartă a venit în minutul 86! Concluzia, dramatică, vine de la sine: dacă de la ăştia marii de azi nu putem aştepta fotbal, ăştia micii n-au nici măcar vreo legătură cît de vagă cu fenomenul. S-ar putea să fie totuşi vorba despre evoluţie, în sensul că dacă ăştia de azi sînt proşti grămadă, ăia de mîine sînt încă mai proşti, ceea ce poate însemna un pas înainte!

 

Fiţi sociabili!