Veșnicia de aproape un sezon

O vorbă devenită zicală populară (mă rog, de un anume nivel…) evocată în cele mai variate contexte este de fapt un fragment de vers dintr-o poezie de-a lui Lucian Blaga și zice că „veșnicia s-a născut la sat”. Dacă lucrurile chiar așa or fi, atunci noi, românii, ar trebui să fim nemuritori, fiindcă am avut norocul de a ne naște în inima veșniciei, în marele sat numit România.

Dovada vie sînt, conform altei ziceri mult mai recente, „niște țărani” pripășiți prin fotbalul nostru sătesc, cu varianta cea mai vizibilă, „niște ciobani”. Niște ciobanul suprem este cel care nu se sfiește să dea cele mai bombastice declarații referitoare la propria-i echipă în ansamblu, la propriii jucători cu bucata, la propriu-i staff alcătuit din competenți peste competenți (desigur, „armîni d-ai noștri”!), mă rog, în felul lui unic face cumva imagine pentru cei dispuși să-l și creadă. După care, invariabil, la intervale de timp mai mari sau mai mici (acum parcă tot mai mici…) lăudatul de mai devreme (echipă, antrenor, jucător, preparator fizic, magaziner și care or mai fi) devine un nenorocit, o zdreanță, un zero barat pe care domnul cioban-patron ori îl gonește, ori îl face să plece singur, de lehamite. Cel mai frecvent, fenomenul îi atinge pe fotbaliști: cum vede pe vreunul care-i place, ciobanul îl anunță ca și achiziționat, deși nici ăla, nici antrenorul, nici agentul lui n-au avut măcar o discuție pe tema asta. Apoi, dacă se întîmplă chiar să-l ia, și dacă îl încîntă în continuare, omul devine „Pogba”, „Ronaldo”, „M’Bappe” și este anunțat ca și vîndut măcar la Tottenham, dacă nu la Juve ori la PSG, pe sume comparabile cu cele la care s-au achiziționat chiar ăia. După care… Hai, că știți continuarea.

Cumva altfel stau lucrurile în privința antrenorului pe care ciobanul l-a anunțat ca veșnic. Așadar, veșnicia s-a mai născut o dată, la stînă. Numai că săptămîna trecută, ciobanul a anunțat că lui Argeș Vintilă veșnicia… i-a cam expirat! Și că se caută antrenor în locul lui. Ei, Vintilă n-are decît să rămînă veșnic la Steaua, „că ceva i-om găsi noi pe aici de făcut!”. Vedeți cum stă treaba? La antrenori, veșnicia durează nici măcar un sezon întreg. După care unii se pot reprofila magazioneri.

Fiţi sociabili!