Vatra Dornei n-are cratimă

Oameni buni, dragi cititori ai gazetei noastre. Eu constat cu durere degradarea – nu doar în plan valoric, moral, ci şi, vai!, elementar gramatical (de fapt forma şi fondul exprimării „prin fapte şi vorbe” sînt indisolubil şi veşnic legate!) – discursului public al persoanelor alese ori numite în diverse funcţii. Statut care le obligă să dea pe goarnă diverse fraze, panseuri, ziceri.

Nu-i vorbă, pentru a fi oneşti cu noi înşine, chiar şi presa, adică acei care scriem la ziare, ori vorbim la tv, la radio, şi noi cei care preluăm şi distribuim „almanahele” şi alte „perle” de la agramaţii popîndăi de conjunctură care ne „aburesc” o dăm adesea „în bară” cu limba română. Încît cred că este utilă tuturor – politicieni, jurnalişti, cititori, etc. – o sinteză amicală, jupânească (în patru episoade) asupra modificărilor validate de Academie în limbajul nostru – scris sau vorbit – prin ultima ediţie a DOOM (care, deşi are deja cîţiva ani de la legiferare, e încă prea puţin cunoscută, aplicată). E vorba de „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Pe scurt, cum ziceam, DOOM. Să vedem, deci, cum s-au „legalizat” academic anumite folosinţe ce erau respinse categoric ca nefireşti în ediţia „clasică” a Dicţionarului academic. Nu comentez, doar vă prezint cum veţi putea vorbi şi scrie – după DOOM 2 – pentru a nu fi consideraţi analfabeţi. Fiecare dintre dumneavoastră să aleagă.

Abrevieri. Actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare a unor abrevieri de tipul SUA, UNESCO, etc. (Aşadar, aici, DOOM şi nu D.O.O.M.). Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile, de ex. CV, citit [sivi], deoarece este împrumutat din engleză, şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere), chiar dacă sintagma pe care o abreviază, curriculum vitae, este un latinism. Nu sînt urmate de punct: simbolurile majorităţii unităţilor de măsură: gal pentru gallon.

Nume proprii străine. Numele statelor trebuie utilizate în forma oficială recomandată de acestea Belarus (la cuvintele din aceeaşi familie se pot folosi ambele variante: belarus/bielorus, belarusă/bielorusă), Cambodgia, Côte d’Ivoire, Myanmar. Formele tradiţionale curente, intrate prin intermediul altor limbi şi adaptate limbii române, ale unor nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme la noi, pot fi folosite şi în indicaţii bibliografice: Florenţa, Copenhaga, etc.

Normele actuale recomandă formele Bahus, Damocles – cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles -, Menalaos, Oedip [ödip] (cf. şi redarea titlului tragediei antice Oedip rege şi a titlului operei lui George Enescu), Procust. Aşadar nu Bacus, Damocle, Menelau, Edip, Procust. Numele anumitor personalităţi, provenite din limbi scrise cu alfabetul chirilic, pot fi ortografiate atît conform tradiţiei româneşti, cît şi normelor actuale de transliterare: Dostoievski/Dostoevski.

Pronumele şi adjectivele negative. Se scriu într-un cuvînt: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, niciun, nicio. Nu însă şi în cazul în care nici are valoare de adverb sau de conjuncţie: nici măcar unul nu a fost prezent, nici unul, nici altul nu a fost prezent. Odată. Acest adverb va intra astfel în locuţiuni ca: odată ce ne-am înţeles, rămîne stabilit, odată cu trecerea timpului, omul se schimbă. Dar substantivul dată se articulează în mod obişnuit: 1 Decembrie este o dată cu semnificaţie istorică.

Denumiri geografice. Cele la nominativ-acuzativ se scriu cu cratimă: Alba-Iulia, Cluj-Napoca. Formele nominativ-genitiv, ca şi cele cu prepoziţie sau cu adjectiv se scriu fără cratimă: Gura Teghii, Vatra Dornei, Valea Seacă, etc.

 

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!