Un Nobel dat cui trebuie

Bob DylanCu ceva ani în urmă, am mai scris despre Bob Dylan în rubrica asta, cu prilejul celor două concerte pe care le-a susţinut la Bucureşti şi pe care sînt absolut fericit că le-am văzut. Cu atît mai fericit cu cît acum mă pot lăuda că mi-a cîntat de două ori un deţinător de Premiu Nobel! Ceea ce s-a petrecut săptămîna trecută este pur şi simplu un gest de recunoaştere a importanţei culturii pop, care a depăşit de mult nivelul de subcultură sau non-cultură, printre multele personaje cu adevărat emblematice din interiorul acesteia Bob Dylan devenind cu acest prilej incontestabilul număr 1. Nu e cazul să analizăm acum şi aici opera poetică a celui care este, înainte de Poet, un uriaş Muzician, un artist care se redefineşte cu fiecare nou concert, cu fiecare an din cei 75 de viaţă şi vreo 60 de carieră muzicală. Bob Dylan nu este, aşa cum absolut eronat a fost perceput în România, printr-un soi de manipulare mai degrabă neintenţionată (via Cenaclul Flacăra), un „cîntăreţ folk”, şi nici nu a fost vreodată, chiar dacă imaginea lui din anii ’60 este cea a omului cu o chitară rece atîrnată de gît şi o muzicuţă. Genul pe care nu l-a creat el, dar el este cel care l-a dus la o popularitate imensă, se numeşte „protest song”. Cu menţiunea că Robert Allen Zimmerman, cum se numea domnia sa în acte pînă să-şi schimbe oficial numele în Bob Dylan, în 1962, nu a fost niciodată un veritabil protestatar, după cum el însuşi declara în volumul autobiografic de acum 5 – 6 ani, ci doar un poet excepţional şi, ca bonus, evreu, ceea ce l-a făcut să priceapă că pentru a face bani din poezie trebuie să scrii ce „se poartă”. Iar în anii ’60 se purta poezia protestatară! Vedeţi ce simplu e? Iar ca muzician, nici vorbă de „folkist”, ci e vorba de un rock ’n’ roller pur, chiar dacă asta se poate discuta. Ca să înţelegeţi ce înseamnă el pentru mine, trebuie să vă spun că la primul concert, în care a cîntat exclusiv hard-rock!, înfigîndu-şi mîinile în clape, am fost practic în transă pe toată durata acestuia, Bob transmiţîndu-mi ceva ce n-au reuşit nici Stones, Clapton, AC/DC şi alte cîteva zeci de nume mari pe care le-am văzut live. Da, vine din altă lume, sînt sigur.

 

 

 

 

Fiţi sociabili!