Un bar cît Piaţa San Marco

Motto. În judeţul Vaslui, prima propoziţie învăţată de copii este „Ana are bere”.

Un regretat prieten al meu, profesor (iubitor și consumator „calificat la locul de muncă” de vinuri alese), îmi răspundea astfel mirării mele că el a devenit, brusc, abstinent: „Cezare, prietene, eu dacă aș bea vreo zece ani numai apă, apăi… (asta e – v-ați prins! – doar pentru simetrie lingvistică) tot n-aș reuși să potrivesc șprițul la cota, nivelul lui firesc, normal. Ce păcat… A murit la prea puțini ani după „renunțare”, după ”pocăire”. Poate mai bine n-ar fi renunțat!? Adică, fără a deveni (cam) brusc abstinent, nu ar fi trăit, oare, mai mult!? Nu știu. Constat numai că renunțările (prea) bruște la un anumit stil de viață pot fi grăbitoare de moarte. Pînă la urmă – vorba inegalabilului Păstorel – „morții cu morții, vii cu viile”. Citat genial, dacă luăm în calcul ambele posibile sensuri, înțelesuri ale pluralului „viile”: plantația ce produce struguri (și, implicit, vin) și femeile, cele vii!

Continui povestea unor băuturi celebre, întru „dregerea” voastră, a noastră, acum „europeană și trans-atlantică”. Smile! În 1923, barmanul scoțian Harry MacElhone deschide Harry’s New York Bar, ce a devenit un loc emblematic al Parisului, unde genialul Harry a inventat celebrele „Bloody Marry” și „Monkey Gland”. Peste ani, la acest bar au venit și revenit celebrități precum Sinclar Lewis, Coco Chanel, Ernest Hemingway, Jack Dempsey, Primo Carnera, Rita Hayworth, Humphrey Bogart şi Ducele de Windsor. Absolut întîmplător, cam în aceeași perioadă, și la Veneția, în Piața San Marco (într-un fost depozit de sfoară!), se inaugura un alt bar de legendă, numit tot Harry. Proprietar era Giuseppe Cipriani, un barman sărac, dar genial. El a dat barului său numele unui bun prieten, Harry, căruia îi împrumutase bani, pe care acesta din urmă i-a restituit lui Giuseppe, cu un bonus consistent. Barul a devenit repede celebru, în cartea de oaspeți semnînd Arturo Toscanini, Charlie Chaplin, Hemingway (ați ghicit!), Orson Welles sau Georges Braque. Peste ani, Cipriani povestea, cu umor: „Am deschis Harry’s Bar pe 13 mai 1931. Dacă toți cei care spun că au fost la inaugurare chiar ar fi venit în acea zi, atunci barul meu ar fi trebuit să fie mare cît Piața San Marco”. Cipriani a inventat Bellini, cel mai faimos cockteil cu șampanie, numit astfel deoarece nuanța băuturii i-a amintit de culoarea veșmintelor unui sfînt reprezentat într-un celebru tablou al pictorului renascentist Giovanni Bellini. Ingrediente: 100 ml. vin spumant alb, 50 ml. piure de piersici. Se pune piureul într-un pahar înalt de șampanie, se toarnă încet vinul și se amestecă ușor. Prin tradiție, se folosesc vin Prosecco și piersici albe.

Sex on the Beach. Ingrediente: 40 ml. vodcă, 20 ml. rachiu (schnapps) de piersici, 40 ml. suc de portocale, 40 ml. suc de merișoare. Se toarnă pe rînd ingredientele într-un pahar înalt, peste cuburi de gheață. Se ornează cu o felie de portocală. Rețeta se bucură de o imensă popularitate în toată lumea, dar nimeni nu știe cine și cînd a inventat-o sau de unde îi provine numele. Există multe variante derivate. Modern Sex on the Beach se obține înlocuind sucul de portocale cu sucul de ananas.

Hurricane. Ingrediente: 60 ml. rom alb, 60 ml. rom negru, 60 ml. suc de fructul pasiunii, 30 ml. suc de portocale, 15 ml. suc de lime, o lingură Grenadine. Se amestecă ingredientele cu gheață, în shaker. Se toarnă în pahar Hurricane și se ornează cu portocală. Un cockteil celebru cu o istorie atipică. Se spune că ar fi fost creat în New Orleans, la celebra tavernă a lui Pat O’Brien, din dorința acestuia de a scăpa de stocul de rom de diferite mărci și calități acumulat în magazie. A amestecat cu romul diferite ingrediente la îndemînă, le-a turnat în pahare mari, generoase, și le-a oferit marinarilor. Succesul rețetei a fost atît de mare, încît de atunci se servește prin tradiție oriunde în Cartierul Francez din New Orleans, ba chiar băutura este uneori turnată în pahare de plastic, pentru a fi băută pe stradă.

French Connection. Ingrediente: 30 ml. Cognac, 30 ml. Amaretto. Se toarnă ingredientele într-un pahar Old Fashioned, cu cuburi de gheață. Se amestecă ușor. Deși este unul dintre cele mai faimoase cockteiluri, acesta are o rețetă foarte simplă și un gust dulce-amărui. Gustul amărui provine de la Amaretto, lichior din migdale fabricat în Italia secolului al XVI-lea, la Saronno, în onoarea artistului Bernardino Luini. Este posibil ca denumirea rețetei să fie preluată de la romanul și filmul cu același nume despre mafia franceză a anilor 1970-1980.

Sangria. Ingrediente: o sticlă de vin roșu, un litru de sifon, 3-4 lingurițe suc de lămîie, un pahar de brandy, whisky sau Cointreau, o piersică, un măr, o portocală, 150-200g. de zahăr, un praf de scorțișoară. Curățați și tăiați fructele în bucățele, lăsați-le peste noapte în băutura alcoolică aleasă (nu folosiți vodcă sau gin!). Înainte de a servi, amestecați fructele cu zeama în care au stat, cu vinul, sifonul și sucul de lămîie. Puneți sifonul ultimul și amestecați ușor. Pudrați cu scorțișoară, adăugați cuburi de gheață și serviți. Sangria este un punch de vară, tradițional în Peninsula Iberică, iar denumirea derivă din „sangre” (sînge). Varianta îmbuteliată e departe de ce e Sangria „adevărată”. În plus, este o băutură de preparat acasă, la petreceri, mulți specialiști recomandînd să nu o comandați la bar nici măcar în Spania.

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!