Un an irosit?

Rock CastleLe dăm o pauză de sărbători domnilor Paul Simon şi Art Garfunkel, urmînd ca serialul dedicat domniilor lor să continue începînd cu primul număr din anul următor. Acum, la sfîrşit de an, la vreme de bilanţ, trag şi eu linie şi spun: a fost un an irosit. De mine, care din varii motive (dar mai ales din… ăla!) nu am ajuns decît la un singur concert (şi ăsta un dezastru): Deep Purple la Cluj. Aici, în această rubrică, am scris atunci că m-a întristat, că realmente îmi dădeau lacrimile văzînd un Ian Gillan, una din cele mai grozave voci din tot rock-ul, comparabil doar cu Robert Plant, Roger Daltrey ori Freddy Mercury, rămas complet chiar fără ea, vocea care l-a dus direct în istorie. În rest, regret enorm că Uriah Heep (la care de asemenea aveam bilete cumpărate) n-a mai cîntat din lipsa de interes a unui public îndobitocit de gunoiul care-i este servit pe post de muzică la imensa majoritate a radiourilor noastre, iar la Joe Cocker, Tom Jones şi Oscar Benton n-am avut bani de bilete. Evenimentul muzical numărul unu se zice că a fost „The Wall”, lucru pe care nu-l contest, dar am reţinerile mele, precum şi argumente solide (măcar în mintea mea!) spre a nu regreta că n-am fost acolo. De altfel n-aş merge nici la un concert U2, din motive oarecum asemănătoare. Mai spre casa noastră, mă bucur că am fost din nou martor (şi mai mult decît atît) la ediţia a III-a a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, prilej cu care mai salut o dată iniţiativa lui Ion şi Andi Drăguşanul, precum şi susţinerea acestuia, pe toate căile, de domnii Emil Ursu şi, desigur, Cătălin Nechifor. Da-ne-ar Domnul bani şi pentru ediţia 2014! Mai trebuie semnalată tot cu dragoste şi respect reuşita totală a Festivalului de Blues, clocit de Bobby Stroe şi găzduit de minunaţii de la Talciocul Cultural. Parcă aceste două evenimente au făcut ca 2013 să nu-mi mai pară chiar irosit. Să ne dea Domnul un 2014 plin de muzică. La mulţi ani!

 

 

Fiţi sociabili!