Tulburaţii astei naţii

În viaţă, sînt convins că dincolo de orice altceva, cel mai mult contează reperele. Iar în funcţie de acestea, realitatea însăşi poate fi manipulată sau, cum se zice în argou, făcută din vorbe’”. La despărţirea de Euro 2016, în acest spirit, al făcutului din vorbe, nu văd ce ne-ar împiedica să afirmăm că România a fost prima la foarte multe chestii. Astfel, a ajuns prima în Franţa, a jucat prima, a fost chiar şi prima eliminată. La un singur capitol a fost, ca mai mereu, ultima. Aţi ghicit, la fotbal. Asta, dacă avem generozitatea de a considera că ceea ce au bîlbîit neisprăviţii ăia pe gazon se poate numi fotbal. Dincolo de oricare alte aprecieri, acum, la spartul tîrgului, dacă privim retroactiv, constatăm, fără nici un dubiu, ceea ce a însemnat România la Euro aduce sub toate aspectele cu o clinică de psihiatrie din care doctorii au dispărut, iar pacienţii au preluat-o integral. Tulburatul suprem, ca-n orice banc cu nebuni, se crede general. Iar ca bonus, cade şi în nişte transe religioase din care nu-l poate scoate nici o medicaţie. Tulburatul mai prezintă şi o formă severă de autism, ba şi dublată de agorafobie, dovadă fiind refuzul de a da ochii cu oamenii, începînd cu cantonamentul din fundul lumii şi terminînd cu izolarea totală chiar şi în inima civilizaţiei. În acest timp, unul din tulburaţii subordonaţi se bătea cu alt psihopat pentru o bucată de cîrpă pe care să şi-o prindă pe braţ, iar altul se lupta cu bulimia, tratîndu-se cu tutun în locuri interzise. În timpul jocurilor, s-a văzut limpede efectul tranchilizantelor care fac parte din tratamentul standard al oricăror tulburaţi, primii afectaţi fiind pacienţii Chiricheş şi Tătăruşanu, care şi-au pierdut complet simţul orientării în spaţiu şi cel al echilibrului. Ultimul a şi recidivat, de unde şi recomandarea de a se retrage definitiv înainte ca vertijul din locul unde la alţii se află creierul să-l facă să creadă că e chiar portar, aşa cum şi ăl’ bătrîn se crede general. În concluzie, rămîne întrebarea dacă ăstora, în loc să le dea chiloţi şi tricouri, n-ar fi fost mai bine să le dea cămăşi de forţă, că poate în ele s-ar fi simţit mai în largul lor.

 

 

Fiţi sociabili!