Trîntorii parlamentari

Ultima dumă în materie de prosteală e aia cu bilete de dus-întors pentru planeta Marte. Peste 80.000 de hăbăuci care nu ştiu ce să mai facă cu banii şi-au antamat bilete pentru anul 2023. Numai patru inşi se vor bucura de acest privilegiu, anume acela de a ajunge pe Marte, asta chiar dacă toţi doritorii vor trebui să plătească taxe de înscriere. Nici vedetele nu stau departe de prosteală. De exemplu, Leonardo DiCaprio vrea să zboare în spaţiu, dar numai împreună cu un milionar rus. În ce limbă s-ar înţelege DiCaprio cu rusnacul numai Allah ştie. Dacă tot veni vorba de făcut bani din fraiereală la nivel înalt, iote ce prăduială a ticluit o rusoaică. Ea „a încercat să vîndă un post în cadrul administraţiei de la Kremlin pentru 3 milioane de dolari”. Nici nu-i de mirare. În Rusia corupţia e ca la ea acasă. „Chiar oficiali ai Administraţiei prezidenţiale ruse au fost surprinşi cerînd şpagă unei societăţi private care dorea să închirieze un local într-o clădire publică din apropierea Kremlinului”. Conform unui studiu, gaborii şi apeviştii sînt fruntaşi la cerut şpagă. Trist e că, din cauza sărăciei, corupţia a ajuns „un rău endemic existent la toate nivelurile aparatului de stat”. Aşadar, nu numai în Miliţia şi în Armata Rusiei s-a încetăţenit năravul ăsta. Nu de mult, rectorul Universităţii de Administraţie a căzut şi el victimă unui flagrant în timp ce primea o „mînjeală” consistentă pentru a facilita unei firme salubrizarea campusului universitar. Cum încearcă să combată rusnacii corupţia care-i macină? Păi, cum altfel decît la mişto. Poftim exemplu: „Ministerul rus al muncii a publicat o listă cu expresiile şi temele cunoscute în Rusia ca fiind îndemnuri de dare de mită”. Deci, funcţionarul nu mai are voie să se plîngă cetăţeanului că „ar participa la un proiect de călătorie”, dar nu prea are parale sau alte chestii de genul ăsta. Să te cruceşti, nu alta! Ăştia combat corupţia întocmind liste cu expresii care, cică, ar determina cetăţeanul să dea cu var infracţional. Nevoia de bani alimentează şi fantezia infractorilor. De multe ori aceştia sînt mai inventivi şi mai inteligenţi decît băieţii cu caşchete şi bulanuri care ar trebui să păzească şi să protejeze averea publică. În Cehia, nişte şmecheri dintr-ăştia plini de fantezie au manglit „un pod de fier de circa 10 tone de deasupra unei căi ferate”. Ăştia le-au prezentat unor funcţionari bătuţi în cap nişte acte false. Poliţia s-a uitat, dar nu a intervenit în timp ce hoţii dezmembrau şi furau podul. Aşa prosteală pe faţă mai rar. Bravo hoţilor că au reuşit să fure ziua-n amiaza mare un ditai podul construit pe la 1901 şi care era, probabil, şi obiect de patrimoniu. Pentru a vedea că prostia e „sans frontières” sărim tocmai în Australia. Aici, un olandez rătăcit a reuşit să se îmbogăţească vînzînd „suveniruri din testicule de cangur”. Cît de uşor e să fii genial! Olandezul rătăcit dimpreună cu un tovarăş de-al lui „au inventata o sticlă îmbrăcată în scrot de cangur”. Băieţii ăştia riscă să ajungă în acest moment milionari în dolari pe spinarea prostiei altora. Ei vînd acum „ouă” de cangur în toată America de Nord, Japonia şi Europa. Cu o imaginaţie debordantă s-au dovedit a fi şi nişte designeri englezi care au inventat sacoul din păr recoltat de pe pieptul bărbaţilor! În 200 de ore ei au ţesut drăcovenia de sacou care a şi fost comandat urgent de nişte unii fără de minte. Nevoia de bani, nu musai pentru căpătuială extremă, te poate pune în situaţii ciudate. Pentru exemplificare rămînem tot în Marea Britanie. După ce s-a specializat în muzică şi limba engleză, un absolvent de universitate şi-a pus diplomele în ramă şi s-a angajat pe post de sperietoare de ciori. Pentru asta, el s-a îmbrăcat într-un costum portocaliu şi fistichiu peste măsură. Aşa şade băieţică ăsta pe un ogor, citeşte, ascultă muzică şi „cîntă cu ukulele, instrumentul său preferat”. Bineînţeles că, din cînd în cînd, îşi mută scăunelul de colo-colo pentru a speria ciorile şi potîrnichile. Băiatul stă în aer curat, n-are colegi de serviciu nişte scîrbe care să-l streseze şi nici nişte ţoape care să-l toace la cap, şi încasează o mie de lire sterline pentru toată osteneala lui. Fermierul care l-a angajat este şi el încîntat fiindcă zburătoarele nu-i mai distrug culturile. Mai dihai decît ăsta cu sperietoarea de ciori o duce tot un britanic. Ăsta chiar s-a pricopsit cu cel mai fain serviciu din lume. După o selecţie dură, el a primit funcţia de „maestru al gusturilor din Australia”. În doar jumătate de an băiatul va încasa 95.000 de dolari. Sarcina lui e „să facă turul restaurantelor, al cramelor, al domeniilor viticole şi al braseriilor din vestul Australiei, urmînd apoi să consemneze experienţele plăcute şi locurile în care e bine să iei masa sau să bei un pahar cu vin”. Aşa meserie mai zic şi eu. Unde nu dă norocul şi peste mine cu un asemenea job, că să fiu al naibii dacă nu m-aş speti cu munca cît îi ziulica şi cît îi nopticica de lungă. Cu o astfel de meserie cum să nu fii adeptul lui Oscar Wilde, dramaturgul care zicea că: „Munca este refugiul oamenilor care nu au altceva mai bun de făcut”. Iote şi altă situaţie din care se pot cîştiga bani aiurea. Autorităţile elene vor să acorde stimulente financiare „pentru persoanele care semnalează cazuri de corupţie din sectorul privat şi mai ales cel public”. Sînt preconizate şi stimulente pentru cei care îşi toarnă colegii de muncă. Dragi meseni, s-a bolşevizat Grecia. Trăiască turnătoria şi delaţiunea! Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva din partea vechii Elade, mama democraţiei. Bineînţeles că nu toate metodele de a strînge bani la ciorap sînt ortodoxe. Banul creează mutanţi şi devieri comportamentale. Iote, celebrul Messi, genialul fotbaliator de la Barcelona, e acuzat că dimpreună cu tăticuţul său au fentat autorităţile fiscale spaniole cu vreo 4 milioane de euroi, prin neplata taxelor pe venit. Ce ne demonstrează asta? Păi, ne demonstrează faptul că bogaţii sînt primii care-şi mănîncă de sub unghii cînd e vorba de respectat regimul fiscal. Ditai compania Google e acuzată în Marea Britanie că „a evitat în mod agresiv plata impozitului pe profit”. Bre, tocmai voi, peste care plouă zilnic cu bani aţi ajuns să fiţi cei mai scîrţari? Nu numai Anglia se confruntă cu austeritatea, dar măcar britanicii au simţul umorului vizavi de această situaţie neplăcută. Chiar dacă a guvernat acu vreo 50 de ani, fostul prim ministru britanic Harold Macmillan zicea hîtru că „e palpitant că trăieşti pe buza falimentului”. Ce actuală e spunerea ăstuia de acu 50 de ani. Şi nu numai pentru Marea Britanie. Nu ştiu cît de palpitant li se pare grecilor, portughezilor sau spaniolilor traiul pe buza falimentului, dar nouă, românilor, pare a ne place nespus traiul ăsta. Şi, în timp ce românii palpită zilnic cu foame-n gît, guvernanţii par şi ei să renege statutul de „refugiaţi în muncă”, aşa cum zicea uncheşul Oscar Wilde. În şase luni, parlamentarii noştri au muncit doar 45 de zile, adicătelea cam două zile pe săptămînă, fiindcă în restul timpului au bătut-o-n cap prin teritoriu. Acum nu mai au bani nici de hîrtie igienică. Pe noi, însă, pe români, huzureala acestor trîntori ne-a costat în şase luni vreo 12 milioane de lei, „bani ce reprezintă lefurile, cazarea de lux, transportul şi deplasările în străinătate ale parlamentarilor”. Mi se par cu atît mai strigătoare la cer tupeul şi nesimţirea cu care vin acum cei doi lideri de la Cameră şi Senat, recte multirepetentul Zgonea şi chiulangiul Crin Antonescu, atunci cînd revendică o rectificare bugetară deoarece au falimentat ditamai legislativul. Păi, cine l-a falimentat, măi aceştia, românii care trăiesc palpitant pe buza falimentului, deşi se spetesc cu munca sau voi care exemplificaţi în modul cel mai ilustru dictonul mioritic: „Munca e greu şi educaţia e periculos”? Evident că-i vorba de-o întrebare pur retorică şi evident inutilă, pentru că toată lumea ştie răspunsul. Inclusiv cei aproape 600 de trîntori parlamentari.

 

Fiţi sociabili!