Totu-n viaţă se plăteşte, Pep!

Nu vă e cu totul străină teoria mea, conform căreia în fotbalul de azi există un individ care, înainte de a fi extraordinarul producător de trofee pe bandă rulantă, este principalul vinovat de transformarea acestui sport într-un mare şi împuţit rahat. Numele lui este Josep Guardiola, alintat cu apelativul „Pep”. Domnia sa a dus la o diabolică perfecţiune o pseudotactică denumită „tiki-taka”, pentru care dacă ar fi să găsesc un echivalent în limba română, acesta nu ar putea fi altul decît „caca-maca”. Faptul că aceasta are o justificare cît se poate de onorabilă ca principiu („nu poţi înscrie decît dacă mingea e la tine”) nu explică aberantul joc de pase derulat pe parcursul unui meci întreg, chiar dacă acesta a adus nenumărate victorii şi trofee. Asta, la Barcelona, cît timp Pep a prăşit pe acolo, punînd nişte jucători realmente de geniu să practice un fotbal aproape robotizat. A lăsat în urmă un fotbal desfigurat şi deposedat de orice urmă de spectaculozitate, iar apoi a încercat (ba chiar a şi reuşit) să distrugă şi o a doua echipă la fel de importantă: Bayern Munchen, care a făcut, prin noiembrie trecut, peste 800 de pase într-un meci de campionat, cînd orice echipă normală dă între 180 şi 200 în medie. Ei, acum vine chestia mişto: Barcelona a avut nevoie de vreo doi ani pentru a se trezi şi a reveni la fotbal. Din ăla adevăratu’, cu driblinguri, curse, centrări (de a ajuns pînă şi Piticu’ să înscrie goluri cu capul!). Iar cînd a dat peste Bayern-ul lui Pep, a avut grijă să-i arate cum e cînd joci chiar fotbal, avînd în faţă o panaramă de echipă care o freacă şi o tot freacă. Mingea, zic! Pep poate fi fericit că a scăpat doar cu trei bucăţi încasate pe Camp Nou, şi sînt convins că nici în retur n-o să ia mai puţine. Asta, pentru că o vorbă din bătrîni zice că totul în viaţă se plăteşte. Iar pentru invenţia numită „tiki-taka”, domnul Josep Guardiola mai are mult şi bine de plătit. Chiar dacă va rămîne în istorie, Guardiola va figura acolo doar ca opusul unor antrenori cu adevărat mari, precum Capello, Mourinho ori Sir Alex. Dar pînă atunci, repet, încă mai are de plătit.

 

 

Fiţi sociabili!