Tot la hram, la hram, la hram

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat, la Izvoru Mureşului (Harghita), că marea majoritate a populaţiei Republicii Moldova nu vrea unirea cu România, însă moldovenii pot cere unirea şi o vor avea, şeful statului făcînd o declaraţie similară şi la Chişinău, în urmă cu circa trei săptămîni. „Este şi o problemă în ceea ce priveşte Constituţia Republicii Moldova, în ea se vorbeşte doar despre moldoveni şi limba moldovenească”, a afirmat Băsescu. Şeful statului român şi-a manifestat speranţa că „o corectare” în acest sens va porni din partea Republicii Moldova. „Eu sper şi cred că de la cetăţenii Republicii Moldova trebuie să pornească corectarea. Vorbim de unirea Republicii Moldova cu România. Oameni buni, există în populaţia Republicii Moldova un filon sănătos de români, dar marea majoritate a populaţiei nu doreşte unirea cu România. Cereţi unirea şi o veţi avea, dar cereţi-o”, a declarat Băsescu.

Sfînta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului reprezintă un moment de o însemnătate deosebită în viaţa întregii comunităţi catolice din Cacica şi nu numai, biserica romano-catolică din localitate constituind un important loc de pelerinaj atît pentru catolicii din ţară, cît şi pentru cei din străinătate. Sute de pelerini catolici s-au adunat pe 15 august la Sanctuarul Marian de la Cacica, unde a avut loc oficierea Sfintei Liturghii Solemne Pontificale a hramului, ceremonie oficiată de Episcopul de Iaşi – Excelenţa Sa Petru Gherghel, alături fiindu-i şi PS Aurel Percă – episcop auxiliar de Iaşi, PS Joan Piris Frigola – episcop de Llieda, Spania, precum şi numeroşi preoţi din ţară şi din străinătate. La slujbă a participat şi premierul Victor Ponta, acesta fiind însoţit de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) – Cătălin Nechifor, de prefectul de Suceava – Florin Sinescu, vicepreşedintele CJ Alexandru Rădulescu, ambasadorul Poloniei în România – Marek Szczygiel, preşedintele Uniunii Polonezilor din România – deputatul Ghervazen Longher, primarul comunei Cacica – Elena Bologa, precum şi senatori, deputaţi şi şefi de deconcentrate. Premierul a ajuns la Cacica puţin după ora 11.00 şi a asistat la ceremonia religioasă o oră. De la Cacica, Victor Ponta s-a întors la Mănăstirea Putna.

Prim-ministrul României, Victor Ponta, a venit pentru al treilea an consecutiv la hramul Mănăstirii Putna. El a fost prezent la Putna alături de soţia sa, Daciana Sîrbu, şi de fiica lor, Irina. Cei trei, alături de autorităţile judeţene, au parcurs pe jos un traseu de mai bine de un kilometru, din centrul comunei şi pînă la Mănăstirea Putna. Victor Ponta i-a salutat pe oamenii cu care se întîlnea, iar în apropierea mănăstirii a fost oprit de un bătrîn, care i-a spus „Să trăieşti, Măria Ta”. Surprins de cuvintele bătrînului, premierul României le-a spus celor care se aflau în jurul său că nu se aştepta la o astfel de primire: „La aşa ceva nu mă aşteptam. La fraza asta”. Apoi, chiar înainte de a intra în curtea mănăstirii, o femeie din Botoşani i-a dat premierului un buchet de busuioc, pe care premierul i l-a dăruit fiicei sale. Victor Ponta a mai fost oprit şi de un tînăr moldovean, care i-a solicitat prim-ministrului României să facă mai multe pentru Republica Moldova. Ponta i-a răspuns acestuia că în două săptămîni urmează să fie semnat contractul pentru gazoductul Iaşi-Ungheni.

Multe persoane fac cumpărături atunci cînd se simt deprimate sau singure, dar, deşi acest „tratament” poate îmbunătăţi pe termen scurt starea de spirit, cercetătorii de la Universitatea din Chicago (SUA) susţin că este inutil, amplificînd sentimentul de singurătate, informează dailymail.co.uk. De fapt, alungarea sentimentului de singurătate prin cumpărături poate crea un cerc vicios, în care oamenii cumpără doar pentru că se simt singuri şi continuă să facă acest lucru într-o încercare greşită de a se vindeca de singurătate. Studiul cercetătorilor americani, publicat în Journal of Consumer Research, a analizat datele oferite de 2.500 de clienţi, pe o perioadă de peste şase ani, autorii lucrării descoperind că, în timp ce singurătatea contribuie la „materialism”, cele două au o relaţie bidirecţională. Definind materialismul ca „importanţa pe care consumatorii o acordă achiziţionării şi deţinerii unor bunuri materiale”, studiul susţine că acesta poate afecta relaţiile sociale, determinînd amplificarea sentimentului de singurătate. Aşadar, înainte de a arunca la gunoi toate cardurile de credit, trebuie menţionat că cercetătorii au descoperit că acest cerc vicios se aplică doar în cazul a două subtipuri de materialism – „achiziţionarea unor bunuri ca sursă de fericire” şi „posesia definită ca succes”, amîndouă amplificînd, în timp, sentimentul de singurătate.

 

Scena 1

 (Costică se uită îndelung şi gînditor la crîşmar şi deodată îi vine o idee de dialog.)

Costică: Tu crîşmare ce faci cînd n-ai ce face?

Crîşmarul: Depinde.

Costică: Fii mai precis.

Crîşmarul: Mai precis, depinde dacă-i dimineaţa, la prînz sau seara.

Costică: De exemplu dacă-i dimineaţa, ce faci?

Crîşmarul: Dimineaţa mă scobesc în nas.

Costică: Şi la prînz?

Crîşmarul: La prînz mă scobesc între dinţi.

Costică: Da seara ce faci?

Crîşmarul: Seara mă scarpin după ureche.

Costică: Bine, bă. Şi-n rest ce faci?

Crîşmarul: Nu vezi ce fac? Stau. De ce mă întrebi?

Costică: Că mă uitam la Băsescu.

Crîşmarul: Unde te uitai la Băsescu?

Costică: La televizor.

Crîşmarul: Şi ce treabă am eu cu Băsescu?

Costică: N-ai treabă. Tocmai de asta te-ntreb.

Crîşmarul: Şi-atuncea de ce mă-ntrebi?

Costică: Că ţi-am spus. Băsescu nici el n-are treabă.

Crîşmarul: Şi ce? Treaba lui.

Costică: Ştii ce face Băsescu cînd n-are treabă?

Crîşmarul: În intimitate sau în publicitate?

Costică: În intimitate.

Crîşmarul: În intimitate cred că se netezeşte pe cap.

Costică: Toată ziua bună-ziua?

Crîşmarul: Eu aşa cred. Ce să facă mai mult?

Costică: Să şi-o mîngîie.

Crîşmarul: Ce să şi-o mîngîie?

Costică: Care mă-nţelegi.

Crîşmarul: Eu cred că n-o mai are de admirat. De ce să şi-o mîngîie?

Costică: În amintirea clipelor frumoase petrecute-mpreună.

Crîşmarul: Nu ştiu, bă. N-am habar.

Costică: Noroc de publicitate, că acolo are ce face cînd n-are ce face.

Crîşmarul: Adica între popor?

Costică: Între popor. Ştii ce face cînd n-are ce face între popor?

Crîşmarul: Habar n-am.

Costică: Vrea să ne unească cu moldovenii.

Crîşmarul: Cu noi? De ce să ne unească cu noi?

Costică: Nu cu noi, că noi sîntem bucovineni. Cu moldovenii de dincolo.

Crîşmarul: Adica de la Chişinău?

Costică: Taman de la Chişinău.

Crîşmarul: Şi de ce să ne unească cu ei?

Costică: Că n-are ce face şi-atuncea vrea să ne unească cu ei.

Crîşmarul: Şi moldovenii ce zice?

Costică: Haraşo, haraşo. Da nu vrea-n ruptu capului.

Crîşmarul: Cum aşa?

Costică: Cam ca Flutur cu bucovinenii.

Crîşmarul: Stai, că aicea m-ai biruit. Spune-mi mai pe-nţeles.

Costică: Nici Flutur n-are ce face.

Crîşmarul: Cine l-o pus să se lase bătut? Acuma ar fi fost în pelerinaj.

Costică: O fost, da pe margine. Şi iarăşi nu are ce face.

Crîşmarul: Să şi-o mîngîie dacă n-are ce face.

Costică: Crezi că o mai are? Eu pun pariu că n-o mai are.

Crîşmarul: De ce să n-o aibă?

Costică: Că şi-o cam băgat-o pe unde nu trebuie.

Crîşmarul: Şi ce? O rămas fără dînsa?

Costică: Asta habar n-am. Ori poate şi-o pus-o la păstrare pentru unire.

Crîşmarul: Care unire?

Costică: Cu moldovenii din Iaşi.

Crîşmarul: Va să zică-i mai tare ca la Băsescu.

Costică: De ce zici aşa?

Crîşmarul: Că Băsescu n-are cu cine, n-are cu ce, nici nu poate.

Costică: Şi Flutur?

Crîşmarul: Cum spuneai. Flutur eu cred că mai poate da n-are cu cine.

 

Scena 2

 

(Ionică apare de pe drumuri şi nu se mai poate opri din trepidat.)

Costică: Ce-ai păţit de te bîţîi atîta?

Ionică: M-o scuturat în remorcă şi nu mă mai pot opri.

Costică: Care remorcă?

Ionică: Remorca cu tractor de la primărie.

Costică: Da ce-ai căutat în remorcă? Ai cărat păpuşoi pentru vite?

Ionică: Am fost la două hramuri concomitente, la Cacica şi Putna.

Costică: Ce-ai căutat tu la hramuri?

Ionică: Că tot n-am ce face.

Costică: Nu erai tu statuie vie la Suceava-n cetate?

Ionică: Eram da m-o destituit din statuie.

Costică: Pe criterii politice?

Ionică: Pe criterii de năduşeală, că năduşeam ca un dihor.

Costică: Vrei să spui că duhneai ca un dihor.

Ionică: Duhneam şi năduşeam la un loc ca un dihor.

Costică: Şi ce? Statuile nu duhnesc?

Ionică: Poate duhnesc, poate nu. Eu n-am de unde să ştiu.

Costică: Şi-atuncea de ce te-o destituit?

Ionică: Că m-o prins cum mă scărpinam.

Costică: Nu-i frumos că te scărpinai ca statuie. Aşa ceva nu s-o mai pomenit.

Ionică: Tocmai de asta trebuia să mă bage în cartea recordurilor, nu să mă deie afară.

Costică: Ţi-i ciudă pe ăştia?

Ionică: Chiar că am prins ciudă pe ei, mama lor de uselişti!

Costică: Măcar ţi-o dat salar compensator sau ceva?

Ionică: Mi-o dat nişte muncă necalificată, că de asta am fost eu pe la hramuri.

Costică: Te-o pus să ştergi balega din urma cailor?

Ionică: Nu, bă. Şi mai rău. M-o pus să mă dighizez.

Costică: Tot în statuie sau te pomeneşti că te-ai dighizat în tablou?

Ionică: Şi mai rău, bă. Întîi m-am dighizat în moşneag.

Costică: Te-o pus la cerşit, va să zică!

Ionică: Şi mai rău. M-o pus să-l întîmpin pe Ponta pe drum.

Costică: Aşa cum scrie la protocol, cu pîine şi sare?

Ionică: Mai rău, oameni buni. Să-l întîmpin cu nişte cuvinte.

Costică: Care cuvinte?

Ionică: Cuvintele să trăieşti, măria ta, şi aşa mai departe.

Costică: Spune mai departe, nu te mai ruşina.

Ionică: Mai departe cuvintele le-am uitat, că cînd l-am văzut pe Ponta am năduşit şi mi-o paralizat graiu în gît.

Costică: Tot ca un dihor ai năduşit?

Ionică: Mai ceva ca un dihor, că mi-o venit în cap ce zicea Flutur.

Costică: Ce zicea Flutur?

Ionică: Că Ponta ăsta ne duce la sapă de lemn.

Costică: Ai văzut tu asta la dînsu?

Ionică: Ce-i drept, n-am văzut nici o sapă la dînsu. Da poţi să mai ştii?

Costică: Şi pe urmă?

Ionică: Pe urmă m-am dighizat în femeie şi i-am dat busuioc, te pricepi, ca la draci.

Costică: Cum ca la draci?

Ionică: Nu ştiai că dracii strănută la busuioc? Am vrut să văd ce draci are în el.

Costică: O strănutat?

Ionică: Asta-i, că n-o strănutat. S-o ţinut dracu.

Costică: Şi ce-ai mai făcut după asta?

Ionică: M-am urcat în remorcă şi m-am dus la Cacica să-l reîntîmpin pe Ponta.

Costică: Ai avut curaj ca creştin ortodox?

Ionică: Am avut, da cît am mai năduşit numa eu ştiu.

Costică: Şi la Cacica cum l-ai întîmpinat?

Ionică: Cu pelerina pe cap şi n-am scos o vorbă, să văd dacă mă recunoaşte.

Costică: Nu te-o recunoscut?

Ionică: Nici pomeneală. Parcă i-o luat Dumnezeu minţile. Că la Putna nici pe Băsescu nu l-o recunoscut.

Costică: O fost şi Băsescu la Putna?

Ionică: O fost, dighizat într-un tînăr.

Costică: Şi tu cum l-ai recunoscut pe Băsescu?

Ionică: Cînd i-o spus lu Ponta să facă mai multe pentru Republica Moldova. Atuncea s-o dat de gol pizivenchiu!

 

Epilog

(Crîşmarul revine din sat, copleşit de depresie.)

Ionică: Pe unde-ai umblat? Pe la hram?

Crîşmarul: Am fost la butic după cumpărături.

Ionică: Ca să vezi! Ţi-o crescut nivelu de trai şi cînd colo tu ne ţii pe uscat.

Crîşmarul: Nu mi-o crescut. Am cumpărat la caiet.

Ionică: Ce-ai cumpărat?

Crîşmarul: Nici eu nu mai ştiu.

Ionică: Şi-atuncea de ce-ai cumpărat?

Crîşmarul: Ca să mă vindec de singurătate.

Ionică: Măcar te-ai vindecat?

Crîşmarul: Ba din contră. M-am agravat.

Ionică: Am zis eu că Ponta ne duce la sapă de lemn. Cumpărăturile unde-s?

Crîşmarul: Le-am aruncat.

Ionică: Vrei să te scap eu de singurătate?

Crîşmarul: Dacă ai cum, scapă-mă.

Ionică: Ia-ţi un calendar ortodox şi du-te la hramuri.

Crîşmarul: De unde ştii tu leacu ăsta pentru singurătate?

Ionică: L-am văzut pe Flutur la Putna şi nu ştiam care-i treaba. Acuma m-am prins.

 

 

Fiţi sociabili!