Toată România e un Caracal

Pensionările în Poliţia Română încep de la vîrste pe care le putem considera foarte fragede atunci cînd vorbim despre pensionar. Cum adică să ieşi la pensie la 40 de ani? Şi, atenţie, nu este vorba despre poliţişti care l-au urmărit pe Osama ben Laden, ci despre unii care au alergat după hoţi de bujii ori care s-au plimbat agale dintr-un birou în altul. Oricum, o persoană care a lucrat 15-20 de ani în poliţie tot a învăţat ceva meserie, tot s-a prins ceva de ea.

Pensionările timpurii din Poliţia Română reprezintă un atentat la siguranţa naţională, dar şi la siguranţa bugetară. La siguranţa naţională pentru că au lăsat Poliţia descoperită în faţa hoardelor de hoţi, de tîlhari şi de violatori, şi la siguranţa bugetară pentru că pensiile uriaşe ale poliţiştilor seacă bugetul ţării.

Evident, referinţa nu este şi la poliţiştii pensionaţi care erau mînă în mînă cu infractorii, în cazul acestora fiind o binecuvîntare pentru societate plecarea lor din sistem. Aici ar mai fi o discuţie: după ce o viaţă întreagă sau jumătate de viaţă de poliţist le-ai ţinut spatele borfaşilor, de ce să mai fii premiat cu o pensie uriaşă de la stat? Însă, poliţistul neprins e poliţist cinstit, nu-i aşa?

În locul poliţiştilor relativ tineri au rămas poliţiştii foarte tineri, care nu ştiu cu ce se mănîncă meseria asta şi care nici nu mai au acces la reţeaua de informatori a Poliţiei aşa cum aveau vechii poliţişti. Ce prestanţă are un tînăr poliţist în faţa unui informator al Poliţiei cu state vechi care-i trecut prin toate şi care poate fi strunit, dacă pot spune aşa, doar de un poliţai uns şi el cu toate alifiile? Apoi, mai este o chestiune de care suferă toată societatea românească: cea a educaţiei. Dacă un inginer, un doctor sau un profesor iese slab pregătit de pe băncile şcolii de ce ar ieşi un poliţist altfel?

În urmă cu cîteva zile, Mihai Dimian, prorectorul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, făcea următoarea postare pe pagina personală de Facebook: „Onoarea Poliţiei Române: 74% dintre tezele susţinute în perioada 2011 – 2016 la Academia de Poliţie sînt suspecte de plagiat!”. Şi-atunci, ce să înveţe nişte tineri de la nişte plagiatori? Şi-atunci ce aşteptări am putea avea de la Poliţia Română? Şi ca Poliţia Română e şi Procuratura Română, adică cele două instituţii care şi-au dat cu stîngul în dreptul şi s-au dat cap în cap la Caracal, acolo unde nu s-a răsturnat doar căruţa cu proşti, ci şi căruţele cu poliţişti şi procurori.

Din păcate, toată România e un Caracal.

Fiţi sociabili!