Tiberius Brădăţan

Să luăm de exemplu Italia. Dacă în Italia un român face o prostie, imediat presa de-acolo şi opinia publică sar de fund în sus, strigînd că uite ce fac românii: au venit să ne nenorocească şi stau pe spatele nostru. În schimb, dacă în Italia un român face o faptă bună, atunci se aud laude emise cu jumătate de gură şi pentru doar cîteva minute, după care, gata! Se revine la normal şi se aşteaptă ca un român să facă o boacănă. Şi-acum paralela puţin exagerată: Ministrul PSD al Educaţiei, suceveanul Valentin Popa, a fost prins cu greşeli gramaticale şi o ţară întreagă a sărit de fund în sus. Roşii de indignare, politicieni, jurnalişti, analişti şi frecători de mentă pe Facebook au strigat că nu este posibil ca în fruntea Ministerului Educaţiei să fie cocoţat un agramat de la Suceava, de parcă pe la conducerea acestui minister s-au perindat de-a lungul timpului numai luminaţi din marile oraşe ale ţării. Şi a venit şi întîmplarea nefericită de la Ministerul Sănătăţii, cînd în timpul unor discuţii informale la care participau oficialităţi şi sindicalişti, unul dintre liderii de sindicat, cunoscut cu afecţiuni cardiace, a făcut infarct. Imediat, subsecretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, suceveanul Tiberius Brădăţan, i-a acordat sindicalistului primul ajutor, salvîndu-i viaţa. Puţini spre deloc au fost cei care au vorbit despre suceveanul salvator. Oricum, bine că social-democratul Brădăţan nu a şi vorbit după aceea, că dacă ar fi comis vreo greşeală de exprimare ăla ar fi fost. Normal, era de datoria domnului Brădăţan să intervină, mai ales că este medic urgentist, dar gestul său tot merită apreciat. Hai Suceava, hai suceveni!

Fiţi sociabili!