Things Unseen – albumul de progres care aduce speranță

Titulatura grupului I Am The Manic Whale vine de la anagrama numelui celui care este basist și vocalist – Michael Whiteman – în acest grup mai puțin cunoscut în România, dar familiar celor dedicați muzicii progresive. Cel de-al treilea proiect, Things Unseen din 2020, este tot creația acestui muzician talentat, originar din Reading, UK. Acum 5 ani, Michael și David Addis (chitară și backing vocal) s-au hotărât să pornească împreună la drum, după ce 20 de ani au cîntat în proiecte diferite. La scurt timp li se alătură Ben Hartley (tobe și backing vocal), iar John Murphy (keyboards și voce) este cel mai nou venit în această aventură care merită ascultată de la primul album din 2015, Everything Beautiful In Time, apoi Gathering The Waters din 2017 (cel mai reușit, după părerea mea) și acest Things Unseen din acest an, care nu face decît să confirme faptul că grupul britanic nu este o apariție meteorică în peisajul muzicii progresive.

Ceea ce oferă atractivitate și foarte multă melodicitate este faptul că toți cei patru membri susțin partituri vocale, iar armoniile sînt fără cusur, dar mai ales pentru că influențele lor muzicale provin de la artiști precum Neal Morse, Rush, Genesis, The Flower Kings, Spock’s Beard sau Big Big Train. Muzica acestui ultim album este vibrantă, textele acoperă diverse subiecte, mituri urbane, ecologie, pomenesc și de mîndria căilor ferate britanice – Intercity 125 – un tren diesel foarte rapid care a schimbat transportul în Marea Britanie: a arătat că poți călători cu 200 km/h, cu aer condiționat și cu mîncare bună. Aceste trenuri erau recunoscute de către călători și pentru ”țipetele” motoarelor Paxman Valenta, dar  remarcabil e faptul că Intercity 125 rămâne un super-exemplu despre cum, cînd chiar se vrea, trenul poate redeveni atractiv. Și așa britanicii au considerat că merită un omagiu muzical, iar Michael Whiteman cîntă cu multă pasiune despre acest inovator tren și știe multe lucruri legate de istoria lui.

Iată că se poate să abordezi subiecte pozitive, să cînți despre zîmbetul unui copil, să amintești de emisiuni tv care produc vedete de carton sau să fii critic în ceea ce privește noțiunea de faimă de dragul faimei și nu pentru vreun talent sau o abilitate specială.

Există și o compoziție care se bazează pe un capitol din cartea The Magician’s Nephew a lui C.S. Lewis (Nepotul magicianului este primul volum din Cronicile din Narnia, una dintre cele mai influente serii pentru copii din toate timpurile, vîndută în peste 100 de milioane de exemplare.), iar subiectul este regina-vrăjitoare Jadis, o ființă foarte puternică și malefică adusă la viață în Charn, orașul în care copiii o descoperă și care pare să fi fost inspirat din mitul Atlantidei. Iar chitara lui Addis amintește de Alex Lifeson și albumele Rush din perioada `80.

Cele mai multe satisfacții cînd asculți I Am The Manic Whale provin de la talentul acestor muzicieni și de la abilitățile lor instrumentale și vocale. Muzica grupului este una pozitivă și plină de speranță, pe alocuri provocatoare. Iar ”aluatul” din care este făcut albumul este unul care crește în mintea ascultătorului de la prima și pînă la ultima piesă.

„Things Unseen” este un album cu piese superbe, făcut cu o atenție impresionantă pentru detaliile acestei muzici fabuloase, fiecare notă fiind impecabil cîntată și înregistrată într-un echilibru perfect.

Vă recomand să ascultați toate cele trei realizări ale englezilor care mie mi-au făcut aceste momente obscure prin care trecem mai suportabile și mai pline de speranță.

Marcel Platon

Fiţi sociabili!