The New…Whaaat?

Cam la vremea la care Dinamo afla că oricît de bine i-ar merge insolvenţele şi eventualul faliment, tot nu îi dă voie Federaţia să joace în Europa, şi poate tocmai ca o reacţie venită din interior la această mîrşavă atitudine, de acolo, din Ștefan cel Mare (oare şi Sfînt?, că aici am ceva îndoieli) se lansa conceptul de „The New Dinamo”. Pe fond, eventual şi pe fund, pentru cei dispuşi să pună botul, chestiunea are două laturi distincte: mai întîi era vorba despre o echipă tînără, alcătuită din mari promisiuni autohtone, care oricum nu cer bani decît de o îngheţată şi un suc cu gagica, iar apoi despre performanţele care se arată la un orizont de timp încă incert, dar care oricum vor veni odată cu reprimirea echipei în circuitul european, mai exact direct în Champions’ League, conform vizionarului din vremea libertăţii sale exagerate Cristi Borcea. Pentru dezvoltarea conceptului, sigur că sînt necesare cîteva condiţii pe care cei chemaţi sub drapel alb-roşu e musai să le îndeplinească. P-aia cu cîine pînă la moarte nici n-o mai aducem în discuţie. Apoi, vine al doilea postulat: Dinamo nu se refuză! Tot aşa cum nu se refuză nici Steaua, nici Craiova, nici alealalte 11 echipe, fiindcă, în general, Divizia A nu se refuză. De aici, derivă şi teorema conform căreia odată nerefuzat, clubul te plăteşte către final, că doar d-aia eşti cîine pînă la moarte, care te va găsi pe gazon, neplătit de vreo ’j’ de ani. Şi, totuşi, unde se împotmolesc visurile de mărire? Păi, la puncte, căci pentru a ajunge în Europa, insolvent sau cum oi fi, trebuie totuşi ca la intern să faci ceva puncte şi să obţii un anume loc la final. Aşa că The New Dinamo, sesizînd anomalia, a purces la o stratagemă încă mai nouă: readucerea la cîrma banilor a lui nen’su Turcu. Ei, acum am înţeles şi eu. Acum Turcu, acuşi Borcea, poate şi Neţoiu, cine ştie? Şi abia atunci vom putea spune că da, conceptul de The New Dinamo a dat roade.

Fiţi sociabili!