Teatru nescris la Suceava

Primarul Ion Lungu a anunţat că „sîntem foarte aproape să avem din nou teatru adevărat la Suceava”. 

 

Municipiul Suceava riscă să fie sufocat de gunoaie dacă nu va putea fi desemnat un nou operator de salubrizare menajeră.

 

150 de persoane din judeţul Suceava au depus cereri prin care revendică premii la Loteria bonurilor fiscale.

 

Coloana oficială a ajuns de la Bacău la Suceava la timp pentru a distribui Lumina adusă de la Mormîntul Sfînt pentru bisericile şi mănăstirile din judeţ şi pentru cele din zona Cernăuţi. 

 

Propunerea legislativă care prevede pensiile speciale ale parlamentarilor a fost depusă la Camera Deputaţilor şi Senat şi este semnată de 255 de deputaţi şi senatori.

 

Ţările europene care vor găzdui sisteme antirachetă ale NATO vor fi ţinte prioritare ale Rusiei, avertizează generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al Armatei Ruse. 

 

Scena 1

 

(Costică îl ghionteşte pe crîşmar, care sforăia pe o laiţă.)

Costică: Scoală, bă! Tu n-auzi?

Crîşmarul: Ce-i, bă? Ce arde aşa?

Costică: Scoală, bă, nu mai sta!

Crîşmarul: Iaca m-am sculat. Care-i treaba?

Costică: Eu de unde să ştiu? Tu nu ştii?

Crîşmarul: Ce să ştiu?

Costică: Noi de cînd dormim noi aşa?

Crîşmarul: Cînd ne-am culcat era Înviere sau aşa ceva.

Costică: Zici că era Înviere? Atunci, Hristos a înviat!

Crîşmarul: Adevărat, dacă zici. Pe ce cunoşti că era Înviere?

Costică: Stai să mă dezmeticesc. Nu era de toate pe masă?

Crîşmarul: Era, că o dată-i Înviere. Nu-i toată ziua.

Costică: Şi nu era friptură de miel şi drob de miel şi borş de miel?

Crîşmarul: Era, că aşa-i la Înviere.

Costică: Şi nu era ouă roşii şi ouă-nchistrite şi ouă umplute?

Crîşmarul: Cum să nu fie, dacă era Înviere!

Costică: Şi jambon cu cîrnaţ şi mititei la grătar cu ceafă de porc?

Crîşmarul: Era cum se cade la noi, că aşa-i pe la noi.

Costică: Nu ca-n alte părţi, ai dreptate. Şi nu era damigeni pline?

Crîşmarul: Ba cum să nu fie? Să ne simţim bine la Înviere.

Costică: Nu era ţuică şi tescovină şi votcă şi mitilic şi bere şi vin?

Crîşmarul: Cum să nu fie, dacă aşa-i datina la Înviere?

Costică: Şi nu era pască cu smîntînă şi pască cu brînză şi cu stafide?

Crîşmarul: Fără astea nu se există Înviere la noi.

Costică: Nu ca la alţi europeni, vai de steaua lor, care nu respectă tradiţia.

Crîşmarul: De bun înţeles. Că numa noi mai respectăm tradiţia.

Costică: În timp ce alţii din ce în ce mai puţin. Că de cozonac am uitat.

Crîşmarul: Cu nucă, cu mac, cu rahat. Ca să nu mai zic de poalele-n brîu.

Costică: Ai dreptate. Că numai la noi mai găseşti.

Crîşmarul: Veselie era?

Costică: Veselie cum să nu fie? Că cine ştie mai bine ca noi?

Crîşmarul: Frumos le mai zici. Da uite că am uitat de ce m-ai trezit!

Costică: Parcă ziceam să asculţi la ceva.

Crîşmarul: Ai dreptate. Se auzea ca un şuierat ori ceva.

Costică: Şi tu ce bănuieşti?

Crîşmarul: Ce să mai bănuiesc? Tu nu vezi împrejur?

Costică: Nu prea văd, că-s mahmur şi chiaun de la somn.

Crîşmarul: Tu nu vezi că-i tot răscolit peste tot?

Costică: Tu ai dreptate. Nu tu mîncare, nu tu băutură, nu tu nimic.

Crîşmarul: Eu de asta te-ntreb: de cînd dormim noi aşa?

Costică: Eu habar n-am. Da cred că de la Înviere.

Crîşmarul: Şi atîta prăpăd cine-o făcut între timp?

Costică: Nişte hoţi ori cine ştie cine-o fi fost. Sau poate noi la beţie.

Crîşmarul: Ia să mă uit eu prin sertare. Să ştii că şi banii o dispărut.  

Costică: Poate i-ai dat de pomană şi nu-ţi mai aminteşti!

Crîşmarul: Cum să nu-mi amintesc? Eu nu dau de pomană.

Costică: Nu ziceai tu că de-acuma să fim tot mai buni? Nu-ţi aminteşti?

Crîşmarul: Nu-mi amintesc treaba asta. Tu ai scornit-o.

Costică: Nu ziceai tu ca să ne iubim unii pe alţii?

Crîşmarul: Nu ziceam, bă! Cum să zic una ca asta?

Costică: Ba ziceai. Şi pe urmă te-ai apucat de băut benzină cu antigel.

Crîşmarul: De ce să beau benzină cu antigel?

Costică: Ca să fie distracţie maximă de Înviere. Şi pe urmă ai sărit la mine să mă omori cu toporu.

Crîşmarul: De ce să te omor eu pe tine?

Costică:  Asta eu habar n-am. De distracţie. Şi taci, că aud iarăşi un şuierat.

 

Scena 2

 

(Ionică reuşeşte să intre în crîşmă, pocnind de nervi.)

Ionică: Ce-i cu voi? De două zile fluier şi strig şi trag cu petarde la uşă!

Costică: Tu erai, va să zică. Eu credeam că-s bolnav de accident cerebral.

Ionică: De ce zici aşa?

Costică: Că aud tot timpu semnale în cap.

Ionică: Înseamnă că eşti vigilent. Şi-i bine că eşti vigilent în ziua de azi.

Costică: M-am făcut şi eu vigilent de cînd am auzit că umblă DNA peste tot.

Ionică: DNA s-o mai potolit între timp. Ce-i cu voi?

Costică: Ce să fie? Mai înainte ne-am trezit din petrecere. Tu pe unde-ai umblat?

Ionică: În vacanţa de Paşti la Suceava.

Costică: Înseamnă că te-ai distrat pe cinste acolo!

Ionică: Să-ţi spun drept, i-am lăsat pe alţii să se distreze. Eu am lucrat.

Costică: Ca voluntar DNA sau ca persoană fizică privată?

Ionică: Mi-am dat demisia din voluntar DNA, că nu se mai renta în situaţia dată.

Costică: Situaţia dată de cine?

Ionică: Situaţia dată de Parlament. Adica eu nu-mi văd capu cu arestatu şi ei îşi cresc pensia peste noapte?

Costică: Peste noaptea de Înviere se poate, că-i ca o minune cum ar veni.

Ionică: Şi eu tot cu buzunarele goale? Aşa ceva nu se poate!

Costică: Trebuia să te apuci de recuperat prejudicii. Nu era mai rentabil?

Ionică: De unde rentabil? Ştii cît am umblat cu două tablouri de Picasso prin bazar? Trei zile le-am plimbat şi degeaba!

Costică: Nu le-o cumpărat nimeni?

Ionică: Dacă era tablouri cu iepuraşi, le vindeam cu cinci lei bucata. La Picasso nu se uită nici naiba. Mare ţeapă o luat DNA!

Costică: Şi-n situaţia asta cum te-ai orientat?

Ionică: M-am orientat spre licitaţii cum ar veni. Şi-n paralel pun de-o trupă de teatru.

Costică: Trupă de teatru la Suceava? Aşa ceva nu există!

Ionică: Şi încă teatru profesionist. M-am inspirat din munca de voluntar DNA.

Costică: Piesele de teatru cine le scrie?

Ionică: Aici m-ai atins! Asta-i, că nu le scrie nimeni.

Costică: Cum nimeni? Aşa ceva nu se poate nici în filmele cu americani.

Ionică: Ba-ţi spun eu că se poate, că piesa se scrie singură, zi de zi, ceas de ceas.

Costică: Şi actori de unde aduci?

Ionică: Actori sînt deja peste tot.

Costică: Eu zicem de actori profesionişti: arşinei, beligani şi aşa mai departe.

Ionică: Ăştia care zici tu vrea drepturi de autori. Eu de unde să le dau drepturi de autori, dacă nu-s barosan?

Costică: Şi-atuncea de unde scoţi actori profesionişti?

Ionică: De la Primărie, de la Prefectură, de la Poliţie şi chiar de la DNA. Profesionişti unu şi unu!

Costică: Acuma pricep. Cap de afiş cine-i, pe scena de la Suceava?

Ionică: Lungu. Cine să fie? Are nişte monologuri de stă mîţa în coadă cu gura căscată.

Costică: Despre ce-i vorba în piesele astea?

Ionică: Despre stadioane, gondole, cinematografe, zone de agrement, străzi asfaltate, fonduri europene şi cîte nici nu-ţi trece prin cap.

Costică: Spectatori cum atragi?

Ionică: Nu-i atrag. Vine buluc ca muştele la gunoi.

Costică: La decor te-ai gîndit?

Ionică: Decor este de la natură. Oraşu-i deja sufocat de gunoaie.

Costică: În situaţia dată, mai ai timp să faci licitaţii?

Ionică: Nu fac eu. Primăria le face. Eu numa particip şi le cîştig.

Costică: Asta-i tot o piesă de teatru?

Ionică: Asta-i ca un fel de teatru nescris. Că de asta îţi spun: teatru există la Suceava de trei mandate încoace. Cu actori profesionişti unu şi unu!

 

Epilog

(Crîşmarul îşi iese din pepeni cînd aude ce se pune la cale la Suceava.)

Crîşmarul: Vouă vă arde de cultură acuma, în situaţia de moment?

Ionică: Situaţia-i mai culturală ca niciodată. Ce vii să ne tulburi cu ifose?

Crîşmarul: Hai să vă spun: una la mînă, de sărbătorile astea, nişte autori necunoscuţi mi-o furat toate bonurile fiscale cîştigătoare.

Ionică: Lasă că facem noi altele la comandă. Tu numai să ştii ziua şi suma precis.

Crîşmarul: Şi doi la mînă: vin ruşii.

Ionică: Unde vin ruşii? N-ai auzit de scutu antiatomic pus de americani?

Crîşmarul: Tocmai de asta s-o enervat ruşii şi vin să-l distrugă.

Ionică: Şi dacă-ţi spun că nu-l nimeresc?

Crîşmarul: Cum să nu-l nimerească, dacă-s înarmaţi pînă-n dinţi?

Ionică: Ca să-l nimerească nu trebuie să-l ochească?

Crîşmarul: Şi cine-i opreşte?

Ionică: Eu îi opresc.

Crîşmarul: Cum să-i opreşti tu, un pîrlit de voluntar DNA?

Ionică: Una la mînă: nu mai sînt voluntar DNA, că nu se rentează. Vrei să-ţi mai spun?

Crîşmarul: Mai spune, că oricum nu contează.

Ionică: De lumina de la Ierusalim ai auzit? Dacă le bag lumina asta în ochi, mai vede ei să ochească?

Crîşmarul: Lumina asta de unde o scoţi, dacă s-o împărţit peste tot, la tot credinciosu?

Ionică: Crezi tu că s-o împărţit. Am şutit-o eu din maşină cînd o aduceau la Suceava. Şi o scot la vînzare la licitaţie la Suceava.

Crîşmarul: Şi-n situaţia asta ce-o împărţit oficialităţile la Suceava, de Înviere?

Ionică: Le-am pus în loc de lumină de la Ierusalim nişte lumină de la Răsărit.

 

Fiţi sociabili!