Ţara luată ca avion

Ce legătură există  între repetatele accidente aviatice ale unor companii asiatice şi buna (ori proasta) conducere a unei gospodării, afaceri ori ţări? O vom desluşi dacă luăm în discuţie „Indexul Distanţă – Putere” (IDP) descoperit de psihologul danez Geert Hofstede.

Relaţia dintre comportamentul unei persoane ori echipe de decizie şi ţintele ei de  succes ori siguranţă este detaliată în cartea „Excepţionalii”, scrisă de Malcolm Gladwell şi comentată de publicistul Gabriel Bejan. Astfel, IDP cuantifică atitudinile şi raporturile ierarhice, gradul de apreciere şi de supunere pe care o anumită cultură o acordă autorităţii. În ţările cu un IDP scăzut, cei care deţin puterea sînt discreţi şi aproape „ruşinaţi” de statutul lor, încercînd să nu şi-l manifeste strident, autoritar  şi să rămînă în umbră. E citat exemplul unui fost premier din Austria (ţară cu IDP redus), devenit celebru pentru că lua tramvaiul pentru a merge la serviciu.

În unele ţări asiatice (IDP mare) asemenea „estompare”, modestie  nu ar fi apreciată. Indonezia are un IDP de 78, Coreea de Sud 60, în comparaţie cu Austria (11), ori Norvegia (31). Aceste deosebiri explică, spun autorii, inclusiv disproporţia dintre numărul de incidente şi accidente aviatice între cele două grupuri de ţări, de culturi. Unele companii asiatice au devenit „campioane” la asemenea tragedii, clasic rămînînd recordul deţinut de „Koreean Air” (cinci prăbuşiri în 10 ani, între 1989-1989), „record” atacat, iată,  în 2014 de „Air Asia”, cu cele trei prăbuşiri intens mediatizate (e drept că una e încă neelucidată, cea din Ucraina aflată în conflict militar).

Indicele Hofstede a devenit relevant după analiza convorbirilor dintre piloţi. De pildă, secundul zborului coreean terminat tragic în 5 august 1997 nu a îndrăznit să conteste decizia greşită a comandantului său în raport cu condiţiile meteo ostile. El s-a mulţumit să-i sugereze, aluziv, şefului său: nu vi se pare că plouă cam mult în zona asta!? Ierarhia era extrem de rigidă în cadrul acestor echipaje, căpitanul fiind un fel de suveran absolut la bord. După anii 2000, cu consultanţă americană, a fost schimbat genul de relaţie din echipaje, de la subordonare mută la colegialitate şi dialog, astfel încît „Koreean Air” a devenit una dintre cele mai sigure companii. O primă schimbare a constat în impunerea folosirii limbii engleze în carlingă. Aceasta a oferit membrilor o altă „identitate culturală”, favorizînd comunicarea colocvială, egalitaristă ideatic. Amintesc, în treacăt, practica americană a adresării directe, „la per tu”, ceea ce nu pune la îndoială, de fapt, puterea sau autoritatea liderului, patronului. Apoi, vechile raporturi de obedienţă de tip feudal-asiatic au fost reformate prin constituirea de echipaje mixte, etnic şi cultural, prin angajarea unor piloţi americani şi europeni (provenind, deci, din spaţii cu un IDP redus).

Ştiţi la ce m-am gîndit – ca un oarecare, apolitic pasager în aeronava numită România – citind toate acestea? La următoarele: dacă pentru a aduce cu bine pe pămînt un avion modern (dotat, din fabricaţie, cu eficiente sisteme de monitorizare, control, securitate… inclusiv cu „pilot automat”!) e musai nevoie de respect, concordie şi dialog sincer, corect între cei cîţiva membri ai echipajului…. ce am mai  putea spune despre comandamentele fireşti ale „pilotării” unei ţări!? Mai ales pe un „traseu” atît de plin de turbulenţe apropiate, de furtuni şi provocări – prezente sau potenţiale – cum e cel al României de azi. În acest caz – ca să zîmbim puţin! – nu cred că măsura unu, cea a obligativităţii folosirii între decidenţi a limbii engleze, ar fi suficientă. Că doar, cam  toţi cei care ne-au condus şi reprezentat după 1990 o „rupeau”, cît de cît, in english! Să mai adăstăm, o clipă, în cadrul generos al metaforei şi comparaţiei: românii, recent, au „angajat”, la manşă, un neamţ (deci un IDP presupus, sperat de toţi,  a fi unul mic!). În locul fostului căpitan – de vapor – oricum pensionabil. Nădăjduim sincer şi naiv că membrii noului echipaj din carlingă vor colabora şi comunica deschis şi cu bună credinţă! Dar pentru aceasta ar fi nevoie ca IDP-ul întregii clase politice şi structurilor administrative – paralizant, inhibant de ridicat, încă! – să se „transfere”, la unison… din Asia în Europa. Astfel încît, toţi românii – nu numai cei „galonaţi” – să trăiască, în sfîrşit, măcar olecuţă mai bine! 

 

 
 
Fiţi sociabili!