Tablouri verzi în pereţi

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, împreună cu echipaje speciale, au desfăşurat percheziţii la cele trei firme ale lui Darius Vîlcov din Slatina, una de avocatură, una de cadastru şi una de contabilitate, despre care se spune că ar fi controlate de Vâlcov prin intermediari. B1 TV relatează că unele tablouri au fost ascunse în pereţi, iar procurorii au trebuit să spargă zidurile. 50 de tablouri ar fi fost găsite într-un loc, 12 în altul şi 29 erau ascunse în altă parte. Trei dintre tablouri ar fi semnate de Pablo Picasso. De asemenea, alte tablouri care erau ascunse în pereţi sînt semnate de nume ca Renoir, Tonitza şi Grigorescu.

 

Sucevenii care deţin cîini drept animale de companie trebuie să respecte o serie de reguli atît în locuinţele proprii, cît şi cînd ies cu aceştia la plimbare pe domeniul public.

 

Haos în Rădăuţi: primarul în puşcărie, Consiliul Local în prag de dizolvare, secretarului îi expiră mandatul. Municipiul Rădăuţi, cu cei peste 30.000 de locuitori ai săi, riscă să ajungă în cîteva zile într-o situaţie fără precedent la nivel naţional şi pentru care legislaţia din România nu prevede soluţii.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul se plimbă agitat, în lung şi în lat.)

Costică: Ce te zbuciumi atîta? Mai stai într-un loc!

Crîşmarul: Mai taci din gură şi lasă-mă-n pace!

Costică: Da ce tot alergi de colo-colo?

Crîşmarul: Şi ce-ai tu? Ce-ţi pasă?

Costică: Mă ameţeşti mai ceva ca ştirile de la teve.

Crîşmarul: Ţie nu ţi-i bine? Mai bine ameţit decît arestat.

Costică: Doamne apără şi păzeşte!

Crîşmarul: Aşa-i, aşa că lasă-mă-n zeama mea!

Costică: Totuşi, nu mi-ai spus de ce eşti zbuciumat.

Crîşmarul: Că nu ştiu de ce să mă apuc mai întîi.

Costică: Apucă-te de făcut rugăciuni.

Crîşmarul: Rugăciunile nu ajută la ce vreau eu.

Costică: Şi tu ce vrei de fapt?

Crîşmarul: Vreau profit de la stat.

Costică: Invită statu la crîşmă şi gata!

Crîşmarul: L-aş invita, da statu nu-i prost să vină aşa.

Costică: Cum aşa?

Crîşmarul: Aşa dezinteresat. Statu vine la şpagă.

Costică: La statu de drept te referi?

Crîşmarul: La statu de drept nu vreau să mă refer. Eu mă refer la alt stat.

Costică: Care stat?

Crîşmarul: Statu-n stat. Ai auzit tu de statu-n stat?

Costică: Care va să zică te mănîncă la încheieturi.

Crîşmarul: Ce vrei să spui?

Costică: Vreau să spun de cătuşe. Acuma ţi-ai găsit tu?

Crîşmarul: Am eu socotelile mele. Da nu mă dumiresc cum să-ncep.

Costică: La ce te-ai gîndit?

Crîşmarul: M-am gîndit ori la cîini ori la tablouri.

Costică: La cîini cum te-ai gîndit?

Crîşmarul: Să facem microcipare la cîini cu stăpîni.

Costică: De unde te-ai inspirat?

Crîşmarul: De la DNA.

Costică: Şi microciparea asta cum se face?

Crîşmarul: Se pune un dispozitiv în ureche la cîine, cîinele trage cu urechea la stăpîn şi iaca flagrantu.

Costică: Şi tu cu ce te alegi?

Crîşmarul: Cu comision de la stat şi de la DNA.

Costică: Mie îmi sună cam aiurit. Spune mai bine cu tablourile.

Crîşmarul: Cu tablourile-i şi mai şi.

Costică: Tablouri de unde?

Crîşmarul: Eu le pictez.

Costică: Pe ce le pictezi?

Crîşmarul: Pe bucăţi de carton.

Costică: Şi pe urmă le faci vernisaj?

Crîşmarul: Ce-nseamnă asta vernisaj?  

Costică: Cînd chemi lumea să se uite la ele.

Crîşmarul: Eşti nebun?

Costică: Da ce faci?

Crîşmarul: Le semnez şi le ascund în pereţi.

Costică: Îţi semnezi va să zică condamnarea la DNA?

Crîşmarul: Nu le semnez cu numele meu.

Costică: Da cum le semnezi?

Crîşmarul: Cu nume celebre ca Picasso, ca Renoir, ca Van Gogh şi ca alte nume celebre.

Costică: De unde ştii tu numele astea?

Crîşmarul: Mi-o venit mie aşa de pe surse.

Costică: Ce fel de surse?

Crîşmarul: Surse judiciare, care vrea să-şi păstreze anonimatu.

 

Scena 2

 

(Ionică îi surprinde pe cei doi în toiul discuţiei.)

Ionică: Am auzit ceva de surse judiciare. Cred că nu vorbeaţi despre mine!

Costică: N-ai auzit bine. Vorbeam şi noi, să omorîm vremea de-afară.

Ionică: Crîşmaru unde-o tulit-o?

Costică: S-o dus să picteze în beci.

Ionică: Ce să picteze?

Costică: Să picteze pereţii, că s-o scorojit.

Ionică: Sper că nu i-o trecut prin cap să picteze tablouri!

Costică: Acuma că tot ne-ai surprins, hai să-ţi denunţ.

Ionică: Denunţă, nu te sfii!

Costică: Îţi denunţ oficial că crîşmaru-i corupt.

Ionică: Să nu-mi spui că pictează tablouri!

Costică: Pictează!

Ionică: Şi cum le semnează?

Costică: Cu nume celebre.

Ionică: Ceva cam ca Picasso, ca Renoir, ca Van Gogh?

Costică: Cam aşa.

Ionică: Asta-i grav.

Costică: Grav de tot?

Ionică: Grav de tot. Ştii cît valorează un tablou semnat cu Van Gogh?

Costică: Peste o sută de lei.

Ionică: Ce-ai zice dacă-ţi zic că valorează peste o sută de mii de euro?

Costică: De unde ştii tu?

Ionică: Mi-o spus mie la DNA, la o instruire artistică.

Costică: Şi Picasso?

Ionică: Picasso valorează cam cît un Renoir, da mai puţin ca Van Gogh. Cam o mie de lei.

Costică: Şi ce reprezintă?

Ionică: Van Gogh reprezintă o femeie în curu gol.

Costică: Şi un peisaj cît mai costă?

Ionică: Costă mult mai puţin. Şi depinde de peisaj.

Costică: Şi cum îl salvăm pe crîşmar de arest?

Ionică: Am eu o idee. Îl ducem la Rădăuţi.

Costică: Ce să facă la Rădăuţi?

Ionică: Să picteze la Consiliul Local.

Costică: Pe Andronachi, pe Maerean sau pe Tătar?

Ionică: Să picteze situaţia de acolo.

Costică: Şi cum să semneze tabloul?

Ionică: Aurel Olărean.

Costică: Crezi că s-ar vinde? Cu cît crezi că s-ar vinde?

Ionică: Depinde unde-l plasezi.

Costică: Îl plasăm într-un perete acasă la Olărean.

Ionică: Şi noi cu ce ne alegem?

Costică: Tu te duci şi-l dezgropi şi pe urmă îl vindem.

Ionică: La Olărean am fost deja şi am spart toţi pereţii.

Costică: Şi ce-ai găsit? Vreun Van Gogh? Vreun Picasso?

Ionică: N-am găsit decît Răpirea din Serai nesemnată.

 

Epilog

(Crîşmarul apare în gura beciului, uns de vopsele şi cu o bască pe cap.)

Crîşmarul: Ce te uiţi la mine ca la urs?

Ionică: Eşti mînjit de vopsele şi deja eşti suspect, că ai bască.

Crîşmarul: Suspect pentru ce?

Ionică: După cum văd, eşti suspect de pictură.

Crîşmarul: Şi ce-i rău în asta?

Ionică: Nu-i rău să pictezi.

Crîşmarul: Atuncea ce-i rău?

Ionică: Depinde cum le semnezi.

Crîşmarul: Încă nu le semnez. Deocamdată pictez.

Ionică: Ce pictezi?

Crîşmarul: Cîini cu stăpîn.

Ionică: Ai aprobare de la vecini?

Crîşmarul: Nu-mi trebuie aprobare, că-i pictez unu cîte unu, pe rînd.

Ionică: Respecţi orele de linişte stabilite?

Crîşmarul: Le respect, să trăiţi.

Ionică: Dejecţiile solide le ridici de pe jos?

Crîşmarul: Le ridic, să trăiţi.

Ionică: Şi cu ele ce faci?

Crîşmarul: Semnez tablourile.

Ionică: Cum le semnezi?

Crîşmarul: Harşovschi sau Lungu. Încă nu-s hotărît.

 

Fiţi sociabili!