Subţire şi inconsistentă

Despre „calificarea” celor care decid, conduc o ţară. Mai ales una „la cotitură”… aflată în vremuri de cumpănă istorică esenţială. Iată calificările, competenţele membrilor primului guvern român de după Unirea cea mare, din 1918!

Haideţi să comparăm – pur şi simplu – studiile celor care au făcut România Mare, cu analfabetismul nostru politic şi guvernamental de după 1990! Voilà:

1. Ion I. C. Brătianu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, era inginer, studii la Paris (1883-1889).

2. Gheorghe Gh. Mârzescu, Ministrul de interne, licenţiat in drept, studii de doctorat la Paris.

3. Ion Gheorghe Duca, Ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, licenţiat în drept la Paris (1903).

4. Constantin I. Angelescu, Ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, ministru plenipotenţiar al României la Washington, a studiat medicina la Paris. În Franţa s-a specializat în chirurgie în 1897.

5. Anghel I. Saligny, Ministru al Lucrărilor Publice (1918-1919), inginer constructor, a frecventat cursurile Universităţii din Berlin, apoi studii inginereşti la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat.

6. Alexandru Vaida Voevod, Ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), medic, a absolvit facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Viena.

7. Vasile Goldiş, Ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), absolvent al Facultăţii de Litere şi Filozofie, cu bursă din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta (1881-1882 şi 1884-1885) şi la Universitatea din Viena (1882-1884).

8. Ștefan Cicio Pop, Ministru fără portofoliu (pentru Transilvania), avocat, a urmat cursurile universitare la Budapesta şi Viena.

9. Iancu Flondor, Ministru fără portofoliu (pentru Bucovina), jurist, doctor în drept la Viena.

10. Ion Nistor, Ministru fără portofoliu (pentru Bucovina), doctor în filosofie şi litere al Universităţii din Viena, docent al universităţii din Viena, apoi profesor la Universităţile din Viena şi Cernăuţi.

Tot astfel, pentru corifeii Unirii Bucovinei, am făcut o „despuiere” bazată pe cartea regretatului nostru prieten cernăuţean Dumitru Covalciuc, intitulată „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina, ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 2018” . Ei bine, şi aici e de-a dreptul impresionantă compoziţia acelui Consiliu!

Nota bene: fac, zîmbind, o precizare necesară: pentru un inginer silvic trimis să măsoare, să clasifice (pe specii, volume, vîrste, dimensiuni, etc.) arborii, a despuia, despuiere, nu înseamnă a văduvi de veşminte o prea-frumoasă domniţă! Ar fi minunat. Înseamnă numai a sintetiza, aduna datele din acele primare „carnete de teren”.

Revin. Aşadar, despuind eu, statistic, minuţios, salutara carte a lui Dumitru, mi-a ieşit cam aşa: inteligenţa strategică a creatorilor acelui Consiliu Naţional unionist de la Cernăuţi era deplină: majoritatea membrilor erau jurişti, fiecare cu serioase studii universitare şi experienţă. Apoi erau profesorii universitari şi preoţii noştri ortodocşi, care, prin definiţie, sînt excelenţi vectori de opinie. Interesant e că în invocatul C.N.R. apar şi cîţiva ţărani, gospodari de frunte ai satelor bucovinene. Astfel, între cei 50 de membri ai primului Consiliu Naţional – acesta avea să fie completat apoi cu alte personalităţi emblematice, precum Ion Nistor – eu am numărat nu mai puţin de 37 de absolvenţi de facultate (75%), dintre care majoritatea cu doctorate! Jos pălăria pentru priceperea, talentul celor de la Cernăuţi de a da votului pentru Unire o asemenea deschidere, cuprindere, competenţă şi reprezentativitate socială!

Azi? Cînd te uiţi, ca simplu alegător, la calificarea elementară strict şcolară vorbind – deşi unii dintre cei care ne conduc de prin 1990 încoace au doctorate obţinute fără a absolvi şi liceul (!?) – a celor ce (vorba lui Eminescu), „ne pun biruri, ne vorbesc filosofie” (din Guvern, agenţii, Parlament), vezi că ea, competenţa lor, e tare subţire şi inconsistentă. Despre patriotismul şi cinstea lor nici nu mai are rost să aducem vorba, pentru a nu întina – vorba domnului Ion Iliescu referitoare la „nobilele idealuri ale socialismului” – valoarea acestor două frumoase, prea-violate cuvinte: cinste şi patriotism. „Studiile senatorilor şi deputaţilor noştri sînt date personale şi nu reprezintă informaţii de interes public”. Asta susţin – la unison – birourile de presă ale celor două camere parlamentare. Oare de ce, dragi cititori?

 

 

 

 

Fiţi sociabili!